Cele două eclipse: Râmnicu Vâlcea (2015) un oraş second-hand/ Râmnicul (1999) un oraş de top

M-am uitat recent pe youtube la un clip despre eclipsa din 1999 din Râmnicu Vâlcea, aceea din 11 august şi am făcut involuntar o paralelă cu Râmnicuş eclipsei parţiale de vinerea trecută.

Mă uitam la oameni, la evenimente şi am realizat că dacă aş fi plecat atunci din oraş şi m-aş fi întors acum, aş fi avut o singură concluzie – oraşul a involuat din toate punctele de vedere.

În 1999, Râmnicu Vâlcea era condus atunci de un elitist, Sorin Zamfirescu, un om amator de jazz, clasic, teatru, un om care respectă şi iubeşte arta. Cel puţin asta e opinia mea. Un interlocutor desărvâşit.  Un edil care a reuşit să facă din puţin, mult şi de calitate.

În 2015, Râmnicul este condus de un primar rural, amator de manele, altfel nu-mi închipui pleiada de festivaluri Miss Piranda. Un primar fără studii superioare făcute la vremea lor, unul cu care nu ai ce să vorbeşti, adeptul mesajului: mediocritate în tot şi în toate.

Este un salt involutiv între 1999 şi 2015, privind chiar şi la concertele care era organizate atunci în Vâlcea şi acum în Vâlcea. Tinerii erau mai citiţi, nu apăruse internetul, decât se auzise ceva de el, pe strada care coboară pe sub parc, era un vernisaj, abundau concertele de pop rock, iar Râmnicul deşi modest ca oraş a reuşit să primească sute de turişti.

Azi Râmnicu Vâlcea este un oraş, în care nu ai ce căuta ca turist, social a devenit doar o formă fără fond, deşi au apărut între timp multe pub-uri, acestea fie sunt pline cu ţucălăi, o formă de tineri bovinaşi, analfabeţi, fie sunt goale. Oraşul suferă prin prostie acumulată, explicându-se atfel de ce este condus şi de cine.  Acestea sunt supapele prpostiei care erup ca un gheizer

De ce am căzut atât de mult în doar 16 ani, sunt multe cauze care pleacă de o reformă prostă în educaţie, o reformă proastă în industrie, mutaţii catastrofale pe segemntul mass-media. În anul eclipsei vâlcene, eram doar la 10 ani distanţă de celebrul 1999 şi încă eram interesaţi de trecut, de a înţelege rostul nostru în contextul mondial. Parcă şi programele TV erau mult mai diversificate, îmi amintesc că erau serile de vineri ale Pro TV-ului care te ţintuiau cu filme cu De Niro sau cu seriale de genul Dosarelor X. Pe acea vreme nu era Capatos, nu era Măruţă, parcă şi cuplul Mircea Badea/Teo Trandafir de la matinalul Antenei era plăcut. Seara, Tucă Show făcea audienţe iar emsiunile lui Paler şi Paleologu aveau public.  Exerciţiul de admiraţie, cu Cioran şi Liiceanu, primea loc de prime time la TVR1.  Memorialul lui Hossu Longin era urmărit şi la ţară.

Acum nimic din cele de mai sus nu ar mai fi gustate decât de cei ca mine. Râmnicu Vâlcea de azi este un oraş mort, superficial, şmecheresc, un oraş de second-hand la nivel de magazine, oameni, fapte, cultură, primari, politicieni, economie, oameni de afaceri. Asta după de pe 11 august 1999, Râmnicu Vâlcea, atât cât era el, în modestia lui cuminte, a fost un oraş de primă mână.

Pentru că diferenţa dintre Sorin Zamfirescu şi Gigi Matei este exact diferenţa dintre râmnicenii din 1999 şi cei din 2015.  O distanţă care se măsoară în ani prostie-lumină.

Mihai IONESCU