Cele 10 obiective turistice unice ale Govorei care ar putea repune stațiunea pe primelor locuri în țară

Oraşul Băile Govora din judeţul Vâlcea, cunoscut ca staţiune balneologică, are o particularitate mai puţin cunosctă, în sensul că este singurul oraş din ţară care are centrul istoric în afara localităţii. Aflat la o distanţă de 20 de kilometri de Râmnicu Vâlcea, este considerat ‘bătrâna doamnă a turismului românesc, înfiinţată ca staţiune de prim-ministrul I.C. Brătianu şi cunoscut fiind pentru apele iodurate şi pentru calitatea aerului, aerosolii de aici fiind recomandaţi bolnavilor care au tulburări respiratorii. Govora este una din cele mai bogate stațiuni în ape iodurate și bromurate din Europa, iodul și bromul fiind de origine organica. Climatul este continental moderat cu influențe mediteraneene, sedativ cu predominanta aeroionilor negativi și incarcatura minima cu polenuri alergogene, umiditatea fiind relativ constanta.In imprejurimile stațiunii Baile Govora se află peste 300 de monumente istorice și de artă, de la tezaure neolitice, la vestigii dacice și romane și necropole paleocreștine, păstrate în muzee din Rm. Valcea și Govora, la Cosata – Ocnița, în siturile de la Slătioara, Bivolaru, Costești, ori în Complexul muzeal Maldarești.
In stațiune sunt locuri minunate cu iz de legendă care sunt puncte de atracție și pe care vă invităm să le descoperiți. Zece lucruri și locuri care vă pot capta atenția la un orășel din județul Vâlcea, care dorește să ”renască”. 

Asta dacă se va întâmpla un miracol și Titanicul turismului vâlcean va fi salvat de la dispariție.

1. Aici a fost construit primul cinematograf vâlcean
Construit la începutul secolului xx, în Băile Govora, după planurile arhitectei Virginia Haret, sitiat pe harta iubitorilor de bridge, pentru că aici s-au jucat cele mai multe campionate, Govora fiind, în perioada interbelică, o atrimo a acestui sport. Govora, de altfel, a fost staţiunea preferată a aristocraţiei ante şi interbelice. Clădirea atrimon impunătoare a acestui cinematograf este unul dintre monumentele unicat din România.
Clădirea a fost construită între 1928 şi 1929, fiind proiectată de prima femeie-arhitect din Europa, Virginia Andreescu Haret. De-a lungul timpului, aceasta a fost folosită ca sală de spectacole, cinematograf şi atrim. A fost abandonată şi lăsată în paragină în 1994.
Din 1995 şi până în atrimo, cinematograful a fost închis, hoţii furând şi devastând bunurile aflate în edificiu. Cinematograful ‘Parc’ din Băile Govora a reintrat, în cele din urmă, în atrimonial oraşului, în luna mai 2010.

2. Mănăstirea Govora din Mihăești
La numai 6 km. de statiune se afla, Manastirea Govora, incepută de Vlad Dracul, în secolul al  XV-lea, refacuta de Radu I și înzestrata mai apoi de Matei Basarab cu o tiparniță, la care s-a tiparit cea dintai carte de legi românească.
Este locul de unde a pornit istoria Băilor Govora deoarece, vatra localităţii este considerată Mănăstirea Govora, una din cele mai vechi mănăstiri din Ţara Românească. De altfel, Mănăstirea Govora este cunoscută şi prin faptul că aici s-a născut limba română scrisă, mărturie fiind celebra Pravilă de la Govora din 1640, prima culegere de legi scrisă în limba română. Domnitorul Matei Basarab, în 1637, aduce la Mănăstirea Govora tocmai de la Kiev, o tipografie, întemeind aici „prima școală de cultură din Țara Românească pe care o va înzestra cu un venit de 1.000 de galbeni, pe care domnul îi dă egumenului Mănăstirii Govora, Meletie, pentru întreținerea școlii, a tipografiei, a tipăriturilor, cât și pentru plata profesorilor”. In jurul Mănăstirii Govora s-a dezvoltat o comunitate care poartă numele de Govora ca şi râul care trece prin apropiere. Mănăstirea şi satul Govora sunt, astfel, considerate leagănul sau centrul istoric al govorenilor. Numai că la sfârşitul secolului al XIX-lea sunt descoperite la vest de această aşezare izvoarele medicale şi, astfel, se pun bazele viitoarei staţiuni Băile Govora. Centrul de greutate se mută dinspre Mănăstire şi satul Govora spre staţiune, iar în 1968, când sunt delimitate administrativ noile hotare ale localităţilor, oraşul Băile Govora pierde centrul istoric, mănăstirea şi localitatea Govora, acestea devenind componente ale comunei vecine, Mihăeşti.

3.Ștrandul balnear Salus
Un spațiu de recreere inedit dar și util pentru sănătate, strandul balnear cu apa de culoarea ruginei atrage tot mai mult pe cei care doresc să încerce efectele terapeutice ale iodului. Ștrandul balnear Salus este situat la intrarea în stațiunea Băile Govora și beneficiază de un bazin cu apă minerală iodată și un bazin cu apă dulce pentru copii.  Complexul oferă servicii de cazare în sistem camping, în 24 de casuțe din lemn, cu paturi twin. În incintă se pot servi băuturi și preparate în regim fast-food.

4. Parcul băilor
Parcul stațiunii reprezintă un punct de liniște și recreere, l aici fiind amplasate cele mai multe monumente arhitectonice şi comemorative, trăind într-o perfectă simbioză cu cele ale naturii. Cele mai reprezentative monumente de sculptură sunt ale medicilor Nicolae Popescu-Zorileanu şi Haralambie Botescu precum şi bustul lui I. C. Brătianu – fost prim-ministru al României. Parcul balnear se întinde pe o suprafață de 20,5 hectare, teren care a fost răscumpărat de la localnicii din comuna Păuşeşti Otăsău prin achitarea unor sume de bani sau prin schimburi. Acest perimetru  a constituit punctul de plecare al stațiunii balneare Govora, deoarece aici s-a ridicat în perioada 1882-1894, primul stabiliment de băi şi primele spații pentru cazarea pacienților, constituite într-un număr de trei hoteluri numerotate de la 1 la 3: „Hotelul Statului nr. 1”, „Hotelul Statului nr. 2”, „Hotelul Statului nr. 3”, dintre care în prezent mai există două, „Hotelul Statului nr. 1”, care se păstrează sub înfățișarea originală şi „Hotelul Statului nr. 2” (Vila nr. 9 sau ”Dr. Zorileanu”). În zona parcului a fost amplasată, de doctorul militar Nicolae Popescu-Zorileanu, o „ambulanţă militară rurală”, constituită dintr-o companie de veterani ai Războiului de Independenţă din anul 1877, care au urmat tratamente cu apele minerale de la Govora. Vegetaţia forestieră din perimetru a fost defrişată şi s-au executat lucrări de captare şi înmagazinare a apelor minerale, lucrări conduse de inginerul de mine Hiranlic Bochet, de origine francez, în funcţia de inginer şef fiind C. M. Mironescu. La început, amenajarea parcului a fost sumară, fiind trasate doar câteva alei care făceau legătura între hoteluri, stabilimentul de băi şi şoseaua către comuna Păuşeşti. Aleile erau acoperite cu piatră măruntă de râu şi din loc în loc erau plantate bănci din lemn de mesteacăn alb. Intrarea în parc se făcea printr-un portal confecţionat din acelaşi material pe care erau inscripţionate cuvintele „Băile Govora”. Acest portal a fost menţinut timp de aproape 30 de ani şi a fost înlocuit cu un altul din fier. Acelaşi lemn de mesteacăn a fost folosit la executarea unor pergole, construcţii ornamentale amplasate din loc în loc. În anul 1923, au fost înlocuite gardurile din lemn de mesteacăn cu altele din stejar şi fag, pe o lungime de 530 m.(primaria Baile Govora)

5. Monumentul comemorativ al generalului dr. Nicolae Popescu-Zorileanu
Nu putem să nu vă invităm să admirați monumentul comemorativ al generalului dr. Nicolae Popescu-Zorileanu, un nume demn de ctitor, construit în anul 1930. Operă a sculptorului Spiridon Georgescu, bustul realizat din bronz se înalţă pe un piedestal din piatră placat cu marmură. În faţă, pe soclu are o placă pe care este scris: ”Primul cercetător şi întemeietor medical al Băilor Govora”, iar în spate: ”Ridicat în 1930 prin subscripţia camarazilor şi suferinzilor recunoscători”.

6. Terasa cu pergole
Terasa cu pergole este o construcție ridicată în anul 1927 în imediata vecinătate a hotelului Palace și restaurată în anul 2013, odată cu lucrările de reabilitare la Hotelul ”Palace”. Arhitectura edificiului este în perfectă armonie cu cea a hotelului. Accesul pe terasă se face pe 2 scări gemene în formă de evantai prevăzute cu parapete şi balustrade din stâlpi turnaţi din beton. Stâlpii sprijină vaze de flori din beton, bogat ornamentate cu imagini alegorice şi motive florale.Între cele 2 scări se află un mic bazin în centrul căruia se afla un nimfeu şi un amoraş. Pe laturi sunt amplasate pergole pe care se înalță plante ornamentale. Un loc unde indragostiții pot face fotografii pentru eternitatea și amintire a momentelor petrecute impreună.

7 Hotel Palace, un hotel pentru gusturi rafinate.
O clădire impunatoare care atrage un numar impresionant de turiști, cu ziduri înalte, camere scăldate în soare, cu aer de Palat, acolo unde lumea bună a nobilimii își spunea povestea de seara devreme până dimineața târziu, acolo unde „cascadele” de șampanie nu conteneau să se oprească, acolo unde bunul gust și rafinamentul erau definițiile unei lumi pe care o cunoaștem doar prin pagini scrise. Construit de arhitectul Ernest Doneaud, alături de inginerii Brătescu și Pukliky în perioada 1911-1914, hotel Palace Băile Govora are o arhitectură impunătoare, beneficiind de 132 de spații de cazare, restaurant a la carte, bar de zi, terasă, sală de conferință, magazin gen boutique cu artizanat hand made, centru balneo pentru afecțiuni respiratorii sau reumatismale, dar și de un centru SPA în așa fel încât oaspeții să se simtă cu adevărat răsfățați.

8. Cele mai interesante ornamente de arhitectura urbană
Clădirile istorice din Băile Govora au fost și sunt bogat ornamentate in spiritul epocii în care au fost edificate. Dacă te plimbi în zonă, ornamementele iți atrag atenția, iar structurile de lemn traforat contribuie la atmosfera de epocă a orașului, dândui un aer pitoresc de stațiune turistică pentru relaxare și liniște. Traforurile folosesc motive vegetale sau geometrice, inspirate din arhitectura tradițională din zona care conferă locului identitate proprie. Unele clădiri au și ornamente de stucătură, accentuând caracterul reprezentativ al imobilelor. Cu siguranță pentru renașterea stațiunii se va ține cont de păstrarea arhitecturii în construcția noilor immobile, în special pentru caracterul identitar architectural, care confera unicitate locului.

9. Muzeul de arheologie si arta religioasă Gh.Petre-Govora.

Din anul 1973, in cadrul institutiilor cultural – educative ale județului Valcea, funcționeazș Muzeul din Băile Govora. Fondul muzeistic il constituie „Colecția de arheologie carte și artă veche românească a preotului Gheorghe Petre – Govora”, care timp de peste trei decenii a cercetat plaiurile vâlcene ți a adunat un bogat și interesant material arheologic, numismatic, obiecte de artă si carte veche romaneasca.

In aceasta actiune se oglindeste pasiunea si priceperea unui intelectual patriot, depozitar si fructificator stiintific al unor vestigii documentare ale trecutului nostru. In sprijinul acestei actiuni, autoritatile judetene si locale au pus la dispozitia noului lacas de cultura, o casa in centrul statiunii. Colectia de arheologie contine peste 4000 de piese, incepand cu perioada preglaciara reprezentata prin exponate fosile de mamut, ursus arctes si ursus spaeleos din paleoliticul superior, epoca neolitica, perioada de tranzitie spre bronz, inceputul si epoca bronzului clasic, prima si a doua epoca a fierului, precum si un bogat material arheologic ce documenteaza perioada Antichitatii.

Preotul Petre Gheorghe – Govora s-a nascut la 23 aprilie 1910 in comuna Orlesti, judetul Valcea. Scoala primara o face in satul natal, studiile medii le face la Seminarul din Rm. Valcea, iar cele universitare la Cernauti – Suceava. Este absolvent al Seminarului Pedagogic Iasi cu specialitatea istorie. In anii 1942 – 1943, in timpul celui de-al doilea razboi mondial este misionar.

Renunță la catedra de istorie de la Liceul din Rm Valcea, dedicandu-se arheologiei.
Este membru activ al Institutului de Tracologie al Academiei Romane, in cadrul caruia sustine si publica in tara si strainatate peste 100 de comunicari si lucrari stiintifice si ocupa un loc meritoriu in Bibliografia Istorica a Academiei Romane (vol V, VI si VII).Ca rod al cercetarilor de teren, sondajelor si sapaturilor arheologice sistematice efectuate in cei peste 35 de ani in nordul Olteniei, infiinteaza Mu zeul de Arheologie din Baile Govora( http://www.muzee-valcea.ro/index.php?f=muzee&m=7)

10. Legenda tezaurului polonez păstrat la Băile Govora, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

In 1939, 1 septembrie, Polonia este atacată de Germania nazistă şi începe astfel cea de a doua conflagraţie mondială. Soarta Poloniei este pecetluită, mai ales că, la mijlocul lui septembrie, URSS-ul lui Stalin atacă statul polon dinspre est.
Guvernul polonez nu are la dispoziţie decât foarte puţin timp pentru a evacua tezaurul şi guvernul. Tezaurul polonez însemna atât câteva sute de tone de aur, tablouri, 280 – 300 obiecte de artă decorativă cu o valoare artistică și istorică excepțională, o colecție bogată de tapiserii jagelloniene, cât și sabia medievală de încoronare a regilor polonezi – Szczerbiec.
Acest tezaur trebuia de urgenţă să ajungă în Canada, prin Franţa şi Marea Britanie. Dar cum? Polonia cere sprijin Ungariei, cu care avea tratat de prietenie. Ungaria lui Horthy refuză categoric orice sprijin. Polonia nu recunoscuse unirea Transilvaniei, de aceea nu miza pe ajutorul României. Dar, cu toate acestea, solicită Bucureştiului sprijin. Premierul Armand Călinescu este de acord cu tranzitul acestei impresionante colecţii.
Pregătirea pentru transport a luat mai mult decât se așteptaseră responsabilii polonezi. Tezaurul a părăsit Castelul la două zile după ce Germania declanșase invazia din Polonia. Din fericire,  Hans Frank (Guvernatorul general al Poloniei ocupate) nu a ordonat atacarea cu prioritate a Castelului Wawel. Acesta a fost cucerit abia după ce tezaurul părăsise deja teritoriul național. Valorile poloneze au fost încărcate în diferite mijloace de transport și au fost însoțite de către Stanislaw Zaleski și Jozef Polkowski, doi curatori de la Castelul Wawel, care cunoșteau foarte bine tezaurul.
Tezaurul și însoțitorii acestuia au călătorit spre frontiera polono-română, pe drum amestecându-se cu coloanele de refugiați care voiau să se salveze în România. Drumul prin România a fost supervizat și de autoritățile române, care au colaborat îndeaproape cu cele britanice și franceze, care erau interesate să sprijine evacuarea tezaurului polonez. Dinspre partea română, un rol important l-a avut Traian Borcescu, ofițer din cadrul Serviciului Special de Informații. El a fost intervievat de Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română în 2003.
„Eram în Statul Major și delegat pe lângă colonelul Diaconescu, care era însărcinat cu supravegherea transferului de populație și autorități din Polonia în România. Polonezii erau mai prieteni cu ungurii, polonezii încă nu recunoscuseră alipirea Transilvaniei de România, țineau mai mult cu ungurii. Și tocmai ungurii nu i-au ajutat. Și singurii care i-au ajutat am fost noi, la îndemnul franco-englez de a trimite tezaurul prin România. Armand Călinescu a acceptat cu condiția ca armata să fie dezarmată la frontieră, să fie triată, să nu fie agenți străini, armamentul să fie depus, tezaurul să fie adus într-un mod cu totul secret, într-o zi în care să nu fie înștiințați nici rușii, nici nemții. Că putea să fie atacat. […] S-au făcut două transporturi: de la Vișnița până la Cernăuți și apoi de la Cernăuți până la Constanța. O parte din tezaur a fost oprită și de noi, pentru întreținerea trupelor și refugiaților polonezi, însă, la somația franco-engleză, a trebuit să admitem ca acest tezaur, compus din vreo 70 de lăzi, pachete, să fie îmbarcat pe un submarin britanic, la Constanța, care era sub comanda căpitanului Brett. Transportul acesta s-a făcut cu trenul, între Vișnița și Cernăuți, cu mașinile, iar între Cernăuți și Constanța s-a făcut cu trenul, până la Galați. De la Galați la Constanța nu știu precis dacă a fost transportat cu mașinile. La Constanța a fost blocat de armata română, de Siguranță și de Siguranța poloneză, plus agenții franco-englezi. Tezaurul nu putea să rămână la noi, deși noi ne-am oferit să păstrăm acest tezaur. Englezii și-au dat seama că România va avea aceeași soartă pe care a a avut-o și Polonia din cauza pactului din august 1939, în care zonele de influență în Rusia erau spre Baltica și zonele de influență germane erau în România, Bulgaria și așa mai departe. Deci în eventualitatea că noi vom fi ocupați, tezaurul nu trebuia să cadă în mâna germanilor.” În schimb, în timpul transportului, câteva camioane cu 3 tone de aur, pentru diversiune, coboară prin Transilvania şi merg pe Valea Oltului.
Aici începe o frumoasă legendă a Govorei pe care o susțin de altfel şi alţi istorici locali. Deja se aflase de operaţiunea aurului polonez, iar căile de acces spre Bucureşti erau pline de spioni germani, deşi România avea statut de ţară neutră. Camioanele cu aur se aflau în apropiere de Râmnicu Vâlcea. Siguranţa Naţională ia decizia să mute caravana spre Băile Govora, acolo unde Banca Naţională a României avea un hotel – Ştefănescu.
Astfel, în luna octombrie, 3 tone de aur şi peste 300 de refugiaţi polonezi (guvernul exilat) ajung la Vila Ştefănescu, în subsol, unde erau montate uşi blindate şi seifuri pentru depozitarea în siguranţă a bancnotelor tipărite şi a altor documente sau obiecte de valoare. Trebuie spus că, în timpul războiului, aici a funcţionat Monetăria statului.
În această locaţie, refugiaţii polonezi reuşesc să stea un an, dar, după Dicktatul de la Viena, o parte reuşesc să plece şi să ajungă la Londra. Iar alţii se mută la localnici. Cele trei tone de aur rămân ascunse până în 1944, la subsol. Ironic este faptul că sediul Comandamentului german pentru Vâlcea din România ocupată se amenajează la Hotel Belvedere, adică la doar 300 de metri distanţă de Hotel Ştefănescu. Efectiv, tezaurul polonez şi refugiaţii polonezi, căutaţi de nemţi, se aflau în imediata lor apropiere. Autorităţile vâlcene însă se comportă admirabil, deşi Siguranţa locală ştia foarte bine ce se afla la subsolul Vilei Ştefănescu. Mai mult, Siguranţa se ocupă de românizarea în acte a polonezilor din Govora, chiar sub nasul Gestapo-ului. În 1944, cele trei tone de aur din subsolului Vilei Ştefănescu, împreună cu cele 242 de tone ale tezaurului BNR sunt luate şi duse în secret (operaţiunea Neptun) la Mănăstirea Tismana. Ulterior, în 1947, statul român redă polonezilor cele 3 tone de aur care au fost găzduite la Băile Govora.