Cele 10 locuri superbe din Țara Bălceștiului, frumosul ținut al haiducilor, care nu trebuie ratate când ajungi în Vâlcea

Țara Bălceştilui are sevă aristocrată. Bălceştiul are un fundament de istorie pe care puţine alte zone din această parte de judeţ o cunosc. O istorie, o economie de secol XIX, o relaţie directă cu lumea academică.  Şi mai este ceva, dacă nu era Bălceştiul din România, evoluţia nu ar fi existat. Da, aşa e, dacă nu era Bălceştiul, nu era Petrache Poenaru, nu era stiloul, banala ustensilă de scris cu care ne-am chinuit în copilăria noastră, care a marcat un salt uriaş în istoria scrisului, evident, până la apariţia tastaturii.

Parfumul Bălceştiul, oraş care are viitor, trebuie respectat. Mie îmi place această Țară a Bălceștiului, dar nu mă întrebaţi de ce. Aud carele de odinioară, văd birjele boierilor de pe Olteţ, văd această mulţime pestriţă, văd culoarea, mulţi tineri, un oraş cu un liceu bun, cu un centru elegant. 

1. Conacul Petrache Poenaru

Bălceştiul are un fundament de istorie pe care puţine alte oraşe din această parte de judeţ o cunosc. O istorie, o economie de secol XIX, o relaţie directă cu lumea culturii universale.  Un loc impresionant de unde a pornit istoria banalei ustensile de scris, care dacă nu ar fi fost, evoluţia nu ar fi existat. Da, aşa e, dacă nu era Bălceştiul, nu era Petrache Poenaru, nu era stiloul,  cu care ne-am chinuit în copilăria noastră, care a marcat un salt uriaş în istoria scrisului, evident, până la apariţia tastaturii.

2. Drumul Haiducilor de pe Dealul Răii

Poate este unul din cele mai frumoase drumuri din sudul Vâlcii. Drum care urcă pe Dealul Răii şi coboară la conacul Otetelișenilor, familie care a marcat istoria României în veacurile XIX şi XX. Drum care te duce la Beneşti, acolo unde Poenaru a stat o viaţă, în splendidul conac al Otetelişenilor, oamenii care au aşezat cândva acest târg în istorie. Într-un parc cu frasini, într-un  început de vară, după ce am urcat Transalpina Sudului, un drum de pământ de pe Dealul Răii, în mijlocul pădurii Paleilor.

3. Drumul Gorjului din Livezi

Putem vorbi de un nou drum pe harta județului Vâlcea. Drumul care leagă Livezi de comuna gorjeană Dănciulești. Drumul Gorjului, cum a fost supranumit de cei care în goana lor pe aceste meleaguri se opresc preț de o clipă  pentru a admira spectaculoasa traversare a celebrului deal al Muierii.

4.  Dealul Muierii

Câteva sute de femei din peşteri au ieşit şi au plecat la luptă. Pe drum li s-au alăturat toate femeile din satele pe unde au trecut şi astfel au coborât pe Valea Olteţului. La Grădiştea şi Zătreni i-au surprins pe turci care evident nu înţelegeau ce se întâmplă. Adevărul este că armata de oltence ajunsă la peste 3000 ca efectiv i-au speriat pe păgâni şi aceştia au fost nevoiţi să părăsească locul şi să fugă jos spre Dunăre.

Uneori poveștile și legendele locului se mai aud șoptite de bunicii care stau pe băncuțele din fața caselor și sigur un sâmbure de adevăr tot este. Cert e că avem ”Dealul Muierii”, culmea care pleacă de la Grădiştea până dincolo de Zătreni.

5. Lacul Buții, din Săscioara

Lacul din Săscioara mai este cunoscut cu numele de balta haiducilor. Aici se întâlneau hoţii de drumul mare, care ţineau calea caravanelor ce veneau dinspre Tetoiu, Roşiile sau Zătreni. Lacul nu seacă niciodată. Este acolo dintotdeauna. Deşi nu are izvoare, specialiştii spun că este format în urma scurgerii apelor de pe versanţi, relieful fiind sub forma unei căldări deluroase, şi atunci apele din sol ajung, graţie gravităţii, să formeze lacul fără fund.

6. Castelul din Zătreni

Nu sunt multe castele în partea de centru și de vest a țării, dar unul dintre cele mai frumoase și impunătoare astfel de edificii medievale se află la Zătreni, în județul Vâlcea. Dacă până în 1989, brigadierii de la IAS Zătreni reparau tractoare și combine în curtea construcției medievale, de ceva vreme sorții au început să fie de partea acesteia, Castelul de la Zătreni urmând să redevină ceea ce a fost în urmă cu peste 200 de ani.

7. Legenda  Tincăi, singura femeie haiduc

Frumos tărâm al pandurilor, al boierilor de pe Olteţ, al Vâlcii de Jos, loc blestemat al haiducilor, mai ales, dar şi tărâm al bisericilor de lemn, acesta este Făureştiul. Făureştiul reprezintă însă şi primul descălecat domnesc al banilor Craiovei, un adevărat arhipeleag colinar şi prima şcoală bisericească de la finele secolului al XVI-lea din această parte de Vâlcea.

Cea mai frumoasă legendă,  cea a răzvrătitei Tinca, din Valea Olteţului. Femeia fuge chiar în noaptea nunţii, când tatăl său o măritase forţat cu un vecin căruia îi era dator, unul cu vreo 40 de ani mai bătrân. Alege calea codrului, la 17 ani. Dar, mai mult, îşi adună foştii colegi din şcoala popii şi formează cea mai mare bandă de haiduci din zonă. Chiar şi popa Sanda se alătură acestei cete. De la Bălceşti şi până la Măciuca, de la Făureşti şi până sus, spre Tetoiu, Tinca devenise cea mai de temut nelegiuită a codrilor.

8.  Biserica Haiducilor (Radu Anghel) din 1795 din Gorunești (haiduc cunoscut prin melodia ”Crâșma Stanei”)

Biserica cu hramul inițial Intrarea în Biserică a Maicii Domnului şi Sf. Ioan Botezătorul” a fost ridicată în anul  1791 (1795 conform altor surse) din dorinţa protopopului Cârstea Diculescu, Ancuţei protopopeasa, Ioan diaconu, preotul Stan şi Mărica preoteasa. Icoana, pictată in anul 1799, reprezentându-l pe Sfântul Nicolae este repreentativă dacă te încumeți să-i cunoști istoria. Ctitoria are pictură exterioară doar la pridvor. Are planul în formă de treflă şi a fost pictată la 1807 de către zugravul Nicolae, conform pomelnicului din proscomidiar – ” diaconul Nicolae zugravul – pictor puţin dibaci – ” ajutat de Dumitru. cumse menționează în cronicile vremurilor demult apuse, căci frumosul așezământ „sufera uitat in colțul lui de veci”. 

9.  Legenda comunei Diculești, locul unde Cerna și Oltețul se reunesc.

La sfârşitul secolului al XVI-lea se scria în cronici despre frumoasa aşezare unde Cerna se uneşte cu Olteţul. Casele nu erau bordeiele olteneşti, curţile nu erau sărăcăcioase, era frumos în zonă.

Apoi a fost catastrofa când toată localitatea efectiv a fost distrusă. Ciuma lui Caragea din 1720 a ucis tot ce înseamnă fiinţă vie. S-a murit în doar două luni cât în zeci de ani. Cei care au scăpat de boală au plecat, nu erau mulţi, sub degetele de la o mână. După prăpăd, aceştia au revenit şi au reconstruit din nou aşzearea, de la zero.

Comuniştii au desfiinţat-o, dar după anul 2000, Diculeştii au renăscut. Un fel de Pasăre Phoenix….a Vâlcii de jos.

10. Palatul Pia Brătianu din Livezi, mama celor trei premieri ai României

Aici avem parte de la Măldăreşti şi până jos la Oteteşlişeni de cele mai multe cule şi conace, pentru că boierii vâlceni nu erau boierii de şes, erau boierii care stăpâneau păduri, fâneţe, cereale, iazuri, podgorii, aveau mici ferme de animale. Dar nu doar atât, o intensă viaţă aristocratică era aici.

În acest sens, trebuie menţionat că la Livezi, o nouă bijuterie începe să strălucească. Un frumos palat brâncovenesc, unul dintre conacele Pleşoienilor a intrat în reabilitare.

2 comments

  • Gheorghe Florescu

    Felicitări pentru expresiva și incitanta prezentare!
    Mi-as dori sa pot felicita ,intr-un viitor apropiat, și pe cei care vor valorifică turistic, cultural, economic etc.aceste minunate locuri ( și altele!) de pe Vale Oltețului și Cernei.

  • Flori Velicu

    Interesant din punct de vedere istoric și turistic. Ce păcat că nu găsim asemenea prezentări mai des.
    Felicitări pentru munca și efortul depus în această prezentare incitanta.
    Ar fi bine sa existe și posibilități mai mari de a vizita aceste locuri minunate. Am vizitat doar 2 locuri din cate au fost prezentare aici deoarece calea de acces cât și publicitatea doar atât mi- a oferit că informație și posibilitate de a merge cu un grup de copii.
    Succes și demersuri cu posibilități de a stârni curiozitatea, acceptul comunităților locale cel puțin sau a unor organizații cu caracter cultural.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *