Cel mai mare genocid nazist din judeţul Vâlcea. Genocidul aurului

„Aici, unde râul are culoare închisă. În timpul comuniştilor era exploatarea de mică şi asta era, însă, ţinută la secret. De aici, de undeva, se face drumul care a fost blocat, drumul spre mina de aur. E aur aici, care ajunge până dincolo, spre Sibiu”, spune Gavrilă, om al munţilor, din Voineasa. Omul are 72 de ani, însă povestea pe care o ştie este sinistră. Şi s-a întâmplat la mijlocului secolului trecut.

genocid1Pe Cheile Lotrului sau cataracte, cum i se spune aici, în anii ’40, era cea mai mare efervescenţă economică din Vâlcea. Zeci de camioane, maşini militare, o sumedenie de oameni, totul sub o monitorizare şi de un secret militar absolut. Zvastica era simbolul zonei, pe camioanele cu prelată, pe barăcile militare…

După ce descoperiseră filonul de la Valea lui Stan, naziştii au continuat prospecţiunile în zonă şi astfel, la cataracte, au găsit, se spune, cel mai mare zăcământ aurifer din România. În 1941 a început exploatarea aurului. Toată zona a fost împânzită de armata germană, de la Voineasa până sus, acolo, unde este acum barajul Vidra.

Comandantul exploatării era Gerstener, ofiţer SS, de fapt toată conducerea era a SS-ului, aurul ajungea direct la Berlin.

Odată cu operaţiunea Barbarosa, în zonă au fost aduşi deţinuţi din est, ruşi, bieloruşi şi ucraineni. Aceştia au fost închişi în ghettouri, păziţi de câni lupi şi munciţi 14 ore pe zi în mină. Mina de la Cataracte avea nu mai puţin de 4 galerii principale şi alte 10 secundare. Condiţiile era umilitoare, deţinuţii erau înfometaţi, mulţi mureau în câteva luni, de epuizare.

Aproape 4 ani a durat exploatarea aurului aici. Între Berlin şi Bucureşti a fost semnat un acord secret, autorităţile române nu aveau acces aici, se spune că Antonescu şi Joachim von Ribbentrop puseseră semnăturile pe acest document.

Începând cu debarcarea din Normandia, lucrurile au început să se precipite, nemţii dându-şi seama de schimbarea frontului, au mărit presiunea pe minerii sclavi. Au fost două luni de coşmar, numărul celor din mină a ajuns la peste 1.500.

genocid2În a doua jumătate a lui august 1944, naziştii sunt informaţi că, la Bucureşti, situaţia se nuanţează, iar pe 20 august, înaintea loviturii de palat, se întâmplă nenorocirea.

Gestapoul informează conducerea minei de planurile de ieşire iminentă  a României din război. Şi atunci se ia decizia.

În noaptea de 19 spre 21 mina este umplută cu explozibil, iar pe 20, în jurul prânzului, se detonează. Mor 1480 de deţinuţi care lucrau în mină şi alţi 100 de angajaţi nemţi, ingineri gardieni, geologi.

Pe 22 august, totul este strâns în grabă şi, cu un tren special, documentaţiile, actele şi personalul minei pleacă de la Lotru, direct spre Berlin. Pe 23 august are loc lovitura de palat.

„Se spune că, în urma exploziei, nu toţi cei din mină au murit, şi săptămâni bune au rămas captivi în galerii, având apă.  Ciobanii care treceau pe acolo auzeau strigăte de sub pământ, dar nimeni nu ştia pe unde ar fi putut să-i scoată”, spune Gavrilă.

Mihai IONESCU

2 comments

  • Ion Maldarescu

    La piublicarea unui text cu pretenţie de informaţie reală, se impune şi precizarea sursei (documentul). Fără a contesta sau acorda credibilitate textului prezentat, atâte vreme cât singurele afirmaţii se reduc la „se spune…”, scriitură se reduce doar la satutul de poveste fără acoperire. De altfel, undeva se şi menţionează: „povestea pe care o ştie…”

  • Sorin Popa

    De aceea sa grăbit Președintele Romaniei (germanul) Iohanis Klaus sa șteargă datoria Germaniei față de România. Deștept băiatul, sa pregătit sa dea atacul și a reușit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *