Cea mai mare comună din România se “prăbuşeşte” sub haosul imobiliar: Floreşti, numit şi Rânca Transilvaniei

Nu e niciun secret pentru nimeni faptul că municipiul Cluj Napoca a devenit cel de-al doilea centru economic al României, devenind capitala Transilvaniei. Oraşul după ultimele cifre se apropie de jumătate de milion ca populaţie şi se află pe primele 3 locuri ca atracţie imobiliară.

Locuri de muncă bine plătite, sute de corporaţii, un centru universitar renumit, un oraş apusean, o infrstructură de autostrăzi care va lega oraşul de graniţă dar şi de centrul României. Acesta este municipiul de pe Someş

Faptul că galopul economic a fost unul accelerat a indus şi o migraţie masivă din toate colţurile ţării şi implicit o explozie a zonei metropolitane, modificând-o în doar 20 de ani şi redesenând toate perimetrele comunelor limitrofe.

Un astfel de experiment nefericit imobiliar este, din punctul meu de vedere, comuna Floreşti. O comună în acte, pentru că populaţia acestei localităţi a ajuns deja oficial la 40.000 de locuitori deşi, neoficial se spune că ar fi vorba de 60 de mii.

Comuna Floreşti era până în 1990 o localitate industrială aflată la ieşirea dinspre Cluj Napoca spre Oradea dar cu o populaţie preponderent rurală, unde era un amestec de romi, case unele mai frumoase, altele mai vechi dar cochete.

Azi Floreşti este o comună groaznică. Un “oraş” sufocat de blocuri. Cred că avem cea mai concentrată zonă imobiliară din ţară. Nici pe vremea lui Ceauşescu nu se construiau cu o atât de mare densitate blocuri. Este un oraş dormitor, unde poienile de pe vremuri au dispărut sub ansamble întinse cu astfel de apartamente. Nu a existat o strategie, a fost o exagerare, un abuz imobiliar. Străzile sunt înguste, şcoala abia acum se contruieşte.  Traficul este unul infernal, se circulă la risc pe acele străduţe, unele mici, altele neasfaltate, altele sunt în şantier.  Este foarte greu de a ieşi de pe străzile secundare în prinicipală. Cum oare s-au dat toate aceste autorizaţii de construcţii?

Vorbim de un oraş (oficial comună) care nu are nicio noimă, este o improvizaţie care s-a dezvoltat aiurea nerespectând nicio regulă elementară. Un oraş compact de blocuri, fără farmec, fără liniste…

Aici locuiesc cei care lucrează în Cluj. Psihic nu oferă niciun confort. Şi atunci?

În fine. Mie mi se pare de departe cel mai negativ exemplu de urbanism din România şi care ar putea fi un exemplu de neurmat. Sau poate mă înşel iar clujenii pot contesta opinia mea.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *