Cea mai lungă linie de telegondolă din lume (9 km) se află într-una din stațiunile apropiate de România

Zlatibor, mon amour

Sau de la Voineasa spre Europa de Apus

Paşii m-au îndreptat, într-o oarecare seară de vară, aproape de graniţa sârbo-muntenegreană, la etaj de Dinarici, într-un loc de care habar nu avusesem până atunci.

Înainte de a ajunge aici, am văzut şi Valea Oltului sau, mai bine spus, cum ar trebui să arate Vâlcea de Valea Oltului. Mă refer la Valea Moravei de Vest, poate cea mai reuşită probă de turism, pe care ar trebui să o înveţe, cu pixul în mână, autorităţile din Călimăneşti, Brezoi, Racoviţa sau Câineni. Şi, nu în ultimul rând, Hidroelectrica şi Arhiepiscopia Râmnicului.

Vorbim de o vale plină de mănăstiri ortodoxe, înălţate, din 5 în 5 km, pe crestele munţilor sau între pâlcuri de pini. Câte un indicator vizibil, pe fond maro, anunţa prezenţa unei astfel de ctitorii religioase din secolele XII – XIII. Toate pe o vale de vis, unde Morava se joacă cu muntele.

Şi acum, atenţie, unul din lacurile de acumulare ale Moravei (un râu cu un debit mai redus ca cel al Oltului) era plin de nuferi – cea mai mare rezervaţie de nuferi din Europa balcanică, în mijlocul munţilor. De jur împrejurul lacului erau sute de cabane, de pensiuni, iar pe Morava pluteau bărci, plute şi vaporaşe.

Zlatibor3Zeci de case private, cu ponton şi loc de scăldătoare, şi, evident, mii de turişti, care nu conteneau să privească fie muntele, de sus, plin de peşteri, grote, Dinaricii, fie râul superb, care lăsa în urmă turism prin cheile sculptate în piatră.

De la Uzice până la Zlatibor, mergem spre sudul Europei, spre Mediterana, dar urcăm la peste 1.500 de metri.

Prima impresie despre Zlatibor: Voineasa, ceva mai cochetă!

Habar nu aveam ce am să descopăr. Printre pensiunile şi apartamentele cochete, învelite în cea mai complexă vegetaţie – de la tamarix la brad, pe platoul de munte, unde sălciile, merii şi brazii stau adunaţi la un loc, se află Zlatibor. Dacă nu o cunoşti, staţiunea de suflet a sârbilor te păcăleşte. Ca şi pe mine, în primă fază.

Iniţial, mi-am zis că Sinaia este peste. M-am plimbat plictisit printre tarabele întinse ca la Eforie şi am vrut să plec spre odihnă. Dar o voce, parcă, un imbold, nu ştiu de unde, m-au determinat să mă aventurez dincolo de un magazin cu încălţăminte. Şi atunci…

Şi atunci am văzut Zlatibor. Un oraş labirint, înţesat de cafenele, de alei înguste, plin de viaţă, de muzică, cu un parc ca în poveşti, cu un lac frumos în mijloc de munte.

Zlatibor1Zlatiborul este o staţiune ca-n basme: la terasa asta se cântă la chitară, la cealaltă, sârbii lui Kusturica bagă la trombon, un sârb este cu mandolina în mână. Se mănâncă, se bea, este o viaţă plină, este ceva superb, o staţiune pe care România nu o are. Umbli două ore, ca un apucat, printre terase, la margine de pădure şi de lac, şi te declari îndrăgostit de acest minunat popor – sârbii.

Nu aş fi crezut vreodată că există Zlatibor şi nu aş fi iubit acest Zlatibor. Când am ajuns prima dată, am crezut că intru în Voineasa; când am plecat, am ieşit din Elveţia…

I-am oferit o noapte din viaţa mea acestui minunat popor de la care România are multe de învăţat.

Serbia a deschis cel mai lung traseu de telegondolă din lume, numit “Gondola de aur din Zlatibor”, care se întinde pe aproape 9 kilometri, pornind din stațiunea de schi Zlatibor.

Președintele sârb Aleksandar Vucici a participat joi la ceremonia de deschidere, care a fost transmisă.

Telegondola va face legătura între centrul Zlatibor și centrul de schi Tornik, prin lacul Ribničko, transportând 1.200 de pasageri în fiecare oră, cu o călătorie de 25 de minute.

Proiectul este considerată „perla coroanei” turismului, o atracție deosebită a stațiunii, în care s-a investit peste 13 milioane de euro.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *