Ce au în comun Trumpiștii, Dragniștii, AURUL? Pseudo-suveraniștii și apărarea sistemului balcanic clientelar

De regulă, trumpiștii din România sunt, de cele mai multe ori, vechii admiratorii ai lui Dragnea, votanți de AUR (sic!), inamici ai Uniunii Europene. Sub forma de pseudo-suveranism, ei deplâng cutumele tranziției sau ale Evului Mediu postdecembrist, ale acelor două decenii, 1990-2010, când ”boierul era boier, sluga era slugă”, banul era ban, tovărășia era tovărășie, mica înțelegere era înțelegere. Când parvenitismul şi lichelismul erau un modus vivendi, când casta bolșevică era formula de aur a pseudo elitelor românești.

Noile reguli firești ale societății post-liberale, ale societății globale, bazate pe responsabilitate și delimitare a rolului statului, a rolului economiei și a rolului legalității sunt sperietoare pentru cei care deplâng evul fanariot al modului de trai românesc. Enclavizarea unei societăți, aflate azi în anul 2022, nu se mai poate decât dacă te muți în China, Tadjikistan, Kirghistan sau alte periferii socio-politice despotice, pentru că lumea civilizată este un sistem de vase comunicante – cele mai avansate se umplu primele, dar România, cu un oarecare delay, va ajunge și ea la acest nivel de frecvență, chiar dacă instinctul de conservare este încă înfiorător de puternic în lumea necivilizată care piere.

Societatea valorilor mitologice se transformă în cea a mitului omului, există o nouă variantă neoprotestantă, iar regulile sunt elementare: de la acceptarea diversității până la curățatul ”rahatului de cățel”, când este scos la plimbare. Pseudo-suveraniștii încearcă să inducă fenomenul pierderii identității în marele globalism și pe cel al credinței, omițând să spună că, de exemplu, Uniunea Europeană a contribuit cu 10% fonduri pentru reabilitarea de schituri, biserici și mănăstiri românești, muzee ale țăranului, au fost incluse în patrimoniul UNESCO zeci de tradiții și monumente. Nimeni nu dorește nulificarea cutumelor unui neam, însă forțează individul să nu mai trăiască prin sperjur, prin fraudă, prin corupţie.

Trumpismul, Dragnismul și Aurismul românesc sunt toate trei falsele coordonate ale unui curent obscur, care se vrea pe același palier cu acele curente suveraniste europene. Ele vor dispărea în acest deceniu, până în 2030, odată cu noroiul de pe ulițele satului românesc.

”Până la sfârşitul acestui deceniu, pentru a accepta aceeaşi bornă imaginară, pe fundaţia unei noi generaţii ajunsă la maturitate socială, educată însă în bulele de pe Facebook şi în reţelele sociale mai mult decât în şcoală, războiul cultural între opţiunea liberal-rațională şi opţiunea iliberal-compulsivă va reseta coordonatele vieţii noastre, într-un sens sau altul. China şi Rusia nu sunt străine de acest război cultural, alimentat copios pe reţelele sociale cu manipulare, dezinformare şi neîncredere în lumea liberală, care zguduie structura de rezistenţă a liberalismului şi a modelului occidental. Vom şti mai clar, peste 10 ani, cum va arăta lumea construită de noua generaţie şi cât va păstra din caracteristicile vremurilor liberale postbelice. Politica nu este decât o reflecţie de suprafaţă a acestui război cultural adânc şi complicat, o expresie măsurabilă -pentru început doar în voturi, apoi în legi, instituţii şi decizii administrative- a schimbărilor generaţionale, de stare de spirit şi de valori (…) Era Trump nu s-a încheiat, de fapt. La nivel mondial, trumpismul încă lucrează, în diferitele lui versiuni. Brexitul, de exemplu, este şi el, în sensul cel mai larg al termenului, parte a acestei ere a contestării populiste, a naţionalismului ipocrit și șovinismului semidoct, rostogolit pe reţele sociale spre oameni vulnerabili educaţional, ale cărui consecinţe politice vor continua să producă efecte în viaţa noastră, ani mulţi de acum înainte. Victoria Mișcării de Cinci Stele în Italia, în martie 2018, și ascensiunea Ligii lui Salvini, la fel. Ca să nu mai vorbim de mișcările naționaliste din Europa Centrală și de Est. Avem deja şi o versiune caricaturală a trumpismului în România (AUR), intrată în parlament, care, cu toate elementele autohtone care o fac tragic-comică, îşi găseşte esenţa în acelaşi mare trunchi al trumpismelor care inundă democraţiile spaţiului euro-atlantic.” (Valentin Naumescu)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *