Casa care moare sau Istoria batjocorită a celui care modernizat acum 100 de ani, Zătreniul

Veacul al XIX-lea este de departe secolul Ţării Olteţului, locul unde a existat cea mai frumoasă aristocraţie a Valahiei, un tărâm plin de mici castele boiereşti şi care a creat aici istorie, tradiţii, emancipare. De aici vin Pia Brătianu, Pleşoienii, Tetoienii, Zătrenii, familii care au dat României moderne mari politicieni, premieri, adevărate dinastii de gală.

Mai mult, aceste familii au ridicat localităţile, făcând adevărate centre social-culturale, fiind cunsocută ca o metaforă drept Ţara Olteţului, mica vale a Loirei vâlcene.

Din păcate, istoria de după 1947 a distrus complet tot ce se ridicase până în război, marile centre Zătreni, Grădiştea, Livezi, Sineşti, devenind brutal doar comune agricole, socialiste, tăvălugul stalinist înlocuind şi la propriu şi la figura, reşedinţa boierească…cu CAP-ul.

Zătreni, despre asta vorbim azi şi despre un conac care moare azi, sub indiferenţa actualului proprietar, fostă reşedinţa nobiliară, ulterior Ceapeu socialist. Azi, cel care l-a cumpărat George Obadă, îl lasă să se distrugă fără a-i păsa de istoria frumoasă a acestui loc şi de importanţa pe care acest conac a avut-o la începutul veacului al XX-lea

Aşadar, În 1855 vine în comuna Zătreni, învăţătorul Ion Popescu absolvent de seminar.

A fost băiat sărac din Zăicoi Gorj, dar care în scurtă vreme s-a ridicat la rangul de moşier.

El a cumpărat moşia de la Mauricius Juilland care la rândul său o cumpărase de la Nicolae Boicescu, cel careo câştigase la cărţi cu de la Iancu Zătreanu.

Moşia Zătrenilor era in stăpânirea lui Mitita Boicescu care împreună cu soţia sa Alexandrina a impărţit-o la cei 4 copii ai săi: Maria (Mita) căsătorită Potamian,  căsătotită cu căpitanul Vasilescu, Marieta căsătorită cu Năiculescu şi Nicolae Boicescu care a vândut-o lui Mauricius Juilland de la care a cumpărat-o Ion Popescu-Zătreni.

Moşia cumpărată de Ion Popescu-Zătreni avea o laţime de 75 de stânjeni şi începea din dealul Şerbăneştilor până la matca Stambei,

Aşa cum s-a arătat, moşia şi conacul era in stăpânirea lui Mitită Boicescu şi soţia sa Alexandrina. Acesta era un om liniştit şi muncitor şi se interesa de moşie şi vroia să şi-o mărească. Nicolaie Boicescu era un bătrân liniştit. El işi tocase o bună parte din avere in străinătate iar acum trăia din rentă.

Maria (Mita) Boicescu căsătorită cu Simca Potamian neavând copii vroia să fie o filantroapă. Ea a făcut prima şcoală din comună în 1864, local mare cu sală de teatru unde se jucau piese de teatru in limba română, şcoală ce a durat până în anul 1927 când s-a construit un nou local.

Tot ea împreună cu Simca Potamian şi învăţătorul Ion Popescu-Zătreni şi cu contribuţia localnicilor au construit localul Şcolii de meserii iar in 1930 clădirea gimnaziului agroindustrial. Mita Boicescu a mai renovat şi biserica de zid din Zătreni refăcându-i pictura din interior.

Neavand copii partea ei de moştenire a lasat-o nepotului său Hristea Boicescu cu condiţia să-i dea o rentă anuală. Ea s-a retras la Craiova unde avea mai multe corpuri de case.

Venirea învăţătorului Ion Popescu la Zătreni a constituit o cotitură radicala în viaţa satului. Un adept inflăcărat al lui Spiru Haret a fost în prima parte a activităţii lui un apărător al ţărănimii. Având o mare autoritate în rândul ţărănimii care îl iubea ca învăţător, el a putut influenţa pe boieri şi ţărani.

A înfiinţat Cooperativa de credit Unirea (Banca Populară), a cumpărat prin bancă moşiile unor boieri mai mici pe care apoi le-a revândut ţăranilor la un preţ mai mare. Cu ocazia răscoalei din 1907 el a reuşit să potolească spiritele. Mita Boicescu i-a incuviinţat lui conacul iar ea cu toată familia s-a retras la Craiova in siguranţă. Învăţătorul Ion Popescu a vorbit cu oamenii şi cu puterea lui de convingere i-a convins să nu devasteze bunurile. Le – a deschis pătulele şi hambarele de cereale care au fost împărţite la ţărani în linişte. Îngroziţi de răscoală, mulţi boiernaşi ce stăpâneau moşii mai mici au încercat să scape de ele vânzându-le. Ion Popescu speculând situaţia aceasta s-a lăsat de învăţământ şi a inceput să negocieze să cumpere şi să vândă pământ.

A început să facă politică având popularitate apoi şi-a completat numele de Ion Popescu-Zătreni. În curând a devenit moşier, a fost ales deputat P.N.L. În timp ce alte familii de boieri dispăreau

În timpul mandatului său, se poate spune că Zătreniul devenise un mic oraş cu Parchet şi Judecătorie, Birou Notarial. Fabrica de Sobe era una din cele mai cunoscute din România, Castelul Peleş fiind dotat cu aceste sobe.

Acesta din fericire moare înainte de sosirea comuniştilor. Conacul este naţionalizat, pământul confiscat, iar mai rău sediul CAP se face, o regulă parcă a frustrării, chiar la conac.

După 1990, urmaşii lui Zătreanu vând casa omului de afaceri George Obadă dar acesta nu face nicio lucrarea de refacere a imobilului şi în prezent se află în pericol de prăbuşire. Casa avea unul din cele mai frumoase acoperişe din zonă, fiecare cameră cu sobe de epocă. În prezent nu mai are nimic, decât ziduri care plâng.

“Am notificat în repetate rânduri proprietarul să facă ceva cu această casă, plină de istorie. Din păcate se află şi acum aşa cum o vedeţi. E păcat, e umilitor, că acest  conac unde a trăit omul care modernizat Zătreniul moare”, spune primarul Constantin Liţoiu

Liviu POPESCU

 

loading...

One comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *