Când vor recunoaşte USR şi PNL că merg pe stânga europeană, iar PSD pe dreapta naţionalist-conservatoare?

Probabil că nu o vor face, din cauza faptului că “stânga” pare compromisă în ochii electoratului. Dar nu e stânga erei industriale, acea doctrină,  exact ca era industrială, a apus de mult.

În timpul erei industriale, stânga şi dreapta erau concepte sau doctrine pur economice, care se focusau pe clase sociale, privind patronatul şi muncitorimea. Evident, cu extremele lor: comunism şi ultraliberalism (precum republicanii din SUA).

Dar stânga a însemnat, în limbajul politic, noul, avangarda, iar dreapta a reprezentat conservatorismul, tradiţiile.

De aceea, odată cu apariţia internetului şi a erei digitale, post-industrializare, cele două ideologii – stânga şi dreapta – s-au schimbat, au sărit din binomul economic şi s-au mutat strict în domeniul social, în limbajul globalizare versus identitate naţională, conservatorism.

Avangarda sau stânga merge pe concepte progresiste, de universalizare, corectitudine politică, egalitarism, o societate deschisă, diversitate, acceptarea şi protejarea minorităţilor de orice tip, ieşirea din chingile sau canoanele religiozităţii, ale limbii şi ale tradiţiilor, specifice noului val.

Asta în timp ce dreapta trece în contul ei naţiunea, zestrea, cutumele, identitatea naţională, valorile de construcţie istorică, religia ca referenţial moral, graniţele ca reper structural, apărarea şi protecţia patrimoniului identitar. Cultivarea trăsăturilor individuale.

Bun, date fiind aceste două sintaxe de mai sus, dacă încercăm să le mulăm peste retorica politică a formaţiunilor româneşti, iese cu totul altceva decât tezele oficiale.

PNL şi USR, cu precădere cel de-al doilea, se înscriu categoric în curentul leftiştilor. Cele două partide sunt universaliste, sunt adeptele societăţilor deschise, ale valorile supranaţionale, europeniste ca discurs şi vădit globaliste. Klaus Iohannis urmează să primească premiul Carol cel Mare, o distincţie uriaşă, dar pentru motive care ţin exact de libertăţi şi demersuri paneuropene, pentru multiculturalitate şi diversitate. Adică exact pentru avangardă sau stângism social.

Asta în timp ce PSD, la nivel declarativ, cutreieră terenul naţionalist, euroscepetic, ancestral, scoţând în faţă elemente de tradiţionalism şi de respingere a noului val.

Dacă privim şi structura electorală, realizăm de fapt diferenţele de idei. Europenismul(stânga scandinavă, macronismul, adică progresiştii şi universaliştii) îl găsim în spatele votanţilor USR şi PNL, în timp ce conservatorismul, vechiul îl regăsim în spatele PSD.

În Europa este mult mai limpede – Boris Johnson este exponentul dreptei de care vorbesc, contestatar al ideii de uniune, de diluare a naţiei în marea masă a Europei; la fel, Salvini, Viktor Orban, Partidul polonez al Legii şi Justiţiei. Toţi au discursuri de respingere a uniunii sau discursuri de identităţi, care au aici ecou în  retorica pesediştilor – am în minte, cel mai clar exemplu,  pe cea a lui Pleşoianu.

În concluzie, cele 3 partide sunt obligate să recunoască şi să-şi admită culoarele pe care aleargă, pentru că, din punct de vedere socio-politic, PNL şi USR aleargă pe stânga (avangarda, open society) în timp ce PSD este tributar unui naţionalism, uneori excesiv (dreapta identitară).  Asta pentru a limpezi spectrul electoral.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *