Când nu ai avut Capetieni, Tudori, Habsburgi normal că te închini cu izmenele de borangic la suveranismul lui Șoșoacă și Simion

România nu a avut o istorie de fală. Raportat la Europa de Apus sau Centrală. Transilvania a reușit ceva mai mult, fiind provinicia săracă a Imperiului Austro-Ungar, în rest, la 1850, cine trecea prin țările române scria despre bordeiele iobagilor, despre chefurile boierilor cu catfan și divan care îl ascultau pe Lae Chioru și aruncau cu ciolanul de pui după cobzar să-i mai bage una cu ”țigancă, țiganca mea”.

Am fost săraci în istorie, titrarea pe care ne-au predat-o comuniștii era aceea că ”noi am fost un popor bun că n-am asuprit pe nimeni”, de parcă francezii, englezii, olandezii, au fost popoare rele că au ocupat jumătate din glob și chiar mai mult.

Normal că sărăcia nu doar aia materială și cea spirituală te face să exagerezi, să transfigurezi niște figuri de mici cneji locali în mari regi și împărați, în contextul în care în marea ligă a istoriei, nu ai contat multă vreme, abia după 1878, România funcționează pe hartă, fiind până atunci o zonă cu o populație mică și destul de săracă.

Asta a fost să fie, în condițiile în care  convulsiile Evului Mediu construiau mari civilizații, chiar și Ucraina sub denumirile ei vechi, rutene, se înscria în istoria marilor ducate, cele două bucățele de pământ se hărțuiau din când în când cu turcii, printre colinele dunărene. Marile civilizații construiau burguri, orașele libere formai ligi, ghilde, Brugges apărea pe hartă cam pe vremea când Basarab se lupta la Posada. La noi și la la 1800, cele puține orașe erau niște târguri prăfuite, noroioase unde țăranii veneau să-și vândă porcii la iarmaroc, să încingă o horă și apoi să revină în cătunele lor sărăcăcioase, cu beșici de porc în loc de ferestre, în vreun  district unde casa ”boiarului” era singura construcție de cărămidă și cu mai mult de două odăi.

De ce spun asta? Pentru că paradoxul face ca azi România să joace cel mai bine în istorie de când a apărut pe hartă. Este în primele 50 de țări ale lumii din punct de vedere economic, militar face parte dintr-o organizație puternică, asigurând un flanc important. Economic face parte din cea de a treia comunitate economică a globuluui, are cel mai ridicat PIB din ultima mie de ani, sau mai precis din ultimii 30 de ani,  Steagul României se află în lume situat la cele mai mari organizații. Politic este văzută drept unul din cele mai echilibrate state iar analiștii economici de la Oxford fac prognoze prin care în 2030, o plasează în primele 25 de economii funcționale ale lumii.

Prin urmare, România din prezent  chiar face parte din istorie, având un rol la care în 1850, nici nu visau românii atunci când în Țara Românească, de exemplu, exista un singur pat cu picioare, la un boiernaș din Craiova (în rest fiind divane).

Dar așa cum spus, istoria prezentului nu este văzută de suveraniști, auriști, conservatoriști… Ei contestă exact momentul de grație al României și se aruncă într-o nebuloasă a trecutului când nici măcar nu existam în zona civilizațiilor. Într-un ev mediu retard sau unul proto-Traianic, în care nici măcar să scriem nu eram în stare.

Sărăcia materială, combinată cu o sărăcie intelectuală, o neputință a adaptării, îi trimite pe români într-o istorie săracă, dar din care croșetează mituri și metafore inexistente.

Când este foarte simplu de asumat. Da, în Istoria Mare a Lumii noi nu prea am existat aproape 2000 de ani dar, din fericire, azi, facem parte din marea ligă a civilizațiilor iar România este un punct pe hartă care contează.

Liviu POPESCU