Când fizica, în şcoală, ai făcut-o cu zugravul suplinitor, ai drum de pământ și depinzi de baron pentru 1.400 de lei, normal că nu te vaccinezi

Cred că, în decurs de doar trei luni, am auzit alte opinii ale unor cunoștințe, amici, care vor să plece din România. Nu, nu e vorba de oameni care vor să-și caute un rost în viață. Dimpotrivă, vorbesc de persoane de 30-40 de ani, care câștigă aici, în țară, minimum 3.000 de euro, care au casă, mașină, familie, trotinetă, fac city-breakuri la Paris, deci sunt aranjați, cum se spune la noi. Dar vor să plece. Și iau în serios acest lucru. Vor să plece pentru sănătatea lor, pentru un mediu mai puțin toxic, unde să-i crească pe cei mici, unde să nu vină obosiți și încrâncenați acasă. Să nu se simtă enclave în această mare solidă de români.

Referitor la asta, mă uitam pe procentele vaccinaților din Apus. Și e normal să fie mari. Când câștigi 3.000 de euro, ai autostrăzi, ai sate care nu miros a balegă, ci au case cu iederă pe acoperiș, cu gazon tuns în fața porții, cu canalizare pluvială, cu munți frumoși la margine și nu munți de gunoaie, cu trotuare în sate și cu terase unde bătrânii citesc ziarele, unde adolescentele vin în siguranță acasă, iar casele sunt toate la fel, pentru că diferențele mentale nu sunt prea mari. E normal să te vaccinezi. Acolo normalitatea rezidă în toate aspectele, uneori atât de simple, ale vieții. De la parcelele frumos lucrate, gardul viu, poienile cu flori, până la făbricuța discret așezată la marginea orășelelor italieneşti, austriece sau franțuzești.

Normal că vrei să trăiești acolo, să îți placă să te plimbi prin Gent, prin Collone, prin Porto, prin miile de orășele nejupuite, prin zecile de mii de sate apusene, unde nimic nu te determină să o iei razna, să vii acasă nervos și obosit, să închizi o barieră în cartierul tău izolat la marginea orașului industrial poluat, românesc.

În vest, lumea e altfel. Ei așa au trăit și au fixat reperele pentru următoarele borne de civilizație. Majoritatea.

La noi majoritatea e alta. La noi, școala din jumătate din țară se face altfel. Aflu că, într-o comună din Vâlcea, la gimnaziu, fizica și chimia sunt scoase la liber și copiii sunt norocoși dacă materia urmează să le fie predată de învățătoarea din școală și de un vreun zugrav sau fochist din sat. La noi, educația este selectivă. Doar 5 dintr-o clasă reușesc să abordeze altfel perspectivele. Exemplul lui Sergiu Pîrvu dintr-o comună din Vâlcea care a ajuns un eminent student și absolvent de 10 al unui liceu teoretic este doar o excepție.

Restul clasei, de aproximativ 20, sunt condamnați. Condamnați să învețe fizica cu zugravul, să preia valorile actuale ale majorității din localitate, să învețe că minciuna, impostura, agresivitatea, șmechereala sunt căile care aduc câștiguri imediate. Chiar dacă nu ai auzit de cratimă, pastă de dinți și săpun.

La Râmnicu Vâlcea, de exemplu, cea mai bună afacere imobiliară este închirierea de garsoniere în regim hotelier, de exemplu. A, nu turistic, exclus. Ci pentru escorte. Pentru o uriașă industrie națională pornografică, pentru că aici vin fete din alte județe, închiriază o garsonieră chiar și cu 150 de euro pe zi și practică prostituția. Majoritatea au 16, 17 până spre 20 de ani. De unde provin? Din zone insalubre, din școli unde fizica se face cu zugravul, unde populația depinde de baronul local, comunal, orășenesc sau județean. Unde majoritatea populației trăiește pentru 1.500 de lei pe lună. Bani pe care îi ia dacă știe să fie loial, cuminte. Și completează, astfel, la negru, restul până la 2.000 de lei. Cei mai fericiți, cuminți, care au pile bune, ajung să lucreze la primărie sau la poștă.

România majoritară așa trăiește. Și astea sunt trăsăturile, genele pe care le perpetuează noilor generații. Credeți că această masă înțelege ideea de vaccin? Ideea de pandemie? Cred că peste 60% dintre români nici nu cunosc definiția exactă a cuvântului „pandemie”. Care sunt conotațiile, implicațiile, efectele, nocivitatea. Cum distruge o pandemie stilul de viață normal și relaxat al vieții. Da, pentru portughez, pandemia a distrus farmecul vieții de care vorbeam în primele paragrafe. De aceea a dat năvală, în procent de peste 90%, în centrele de vaccinare, pentru a se reîntoarce, cât mai rapid, la viața socială și profesională din 2019. Românul cu drumul desfundat, fără apă și canalizare, cu un ajutor social sau cu un salariu care depinde de fabrica unui baron local politic, ce să regrete prin pandemie? Cum era înainte este și acum. E la fel.  Tot sărac și fără perspective. Și atunci, de ce să se vaccineze? El nu vrea excursii, nu vrea concedii, nu merge la Mall, la teatru, la cinema. La birt, patronul nu îi cere ”Ceferticatul Verde”.

De aceea, ăia 5 din școală, ăia care reușesc o fac nu pentru că ar fi fost școala minunată, ci pentru că au avut ei o anume moștenire de responsabilitate. Şi, chiar dacă, în România, ajung să se descurce onorabil, atunci când nu mai pot să reziste în cartierul cu barieră (pentru că zgomotul României din afara cartierului e prea mare), vor să plece din ţara asta. Definitiv.

Ce-i mai leagă? Din păcate, părinții, niște oameni bătrâni și blajini, care-și trăiesc perioada de pensie într-un mic orășel de provincie, fericiţi că investiția lor în copii a reușit. Acei părinți știu că e nașpa țara asta, dar sunt prea bătrâni să mai plece. ”Dar plecați voi, dragilor! Noi am făcut tot ce am putut să fiți oameni!”

A, că uitasem să spun o anomalie, o chestie de cartea recordurilor: România este singurul stat din UE în care autoritățile primesc bani pentru pietruirea drumurilor. 

Liviu POPESCU

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *