Călimăneşti – Căciulata: Regina turismului vâlcean sau cum s-a câştigat pariul cu turismul

Călimăneştiul a câştigat pariul cu turismul cel puţin în judeţul Vâlcea. Vara anului 2015, sunt convins că potrivit statisticilor care se vor face, vor indica cu siguranţă un indice multiplu atât faţă de anii trecuţi cât şi faţă de restul staţiunilor vâlcene.

Asta depinde foarte mult evident şi de oferta acestei staţiuni care în sfârşit pentru cineva care optează sau a optat pentru o vacanţă în localitatea de pe Valea Oltului, este una extrem de variată. Nimeni nu contestă faptul că boom-ul sau factorul declanşator al acestui aflux de turişti o reprezintă cele peste 10 piscine cu apă de toate felurile care au apărut în zonă, cu precădere cele de la pensiuni, parcul de distracţii de tip aqua-land din zona Căciulata şi mai ales proiectul primăriei Mirajul Oltului, care se află pe ultima sută de metri.

Deci nu turismul monahal a fost deschiderea ci oferta de scaldă, restul au venit de la sine. Adică, omul a avut nevoie în miez de vară toridă de un bazin cu apă şi oferta a fost pe măsură, la această oră există o inflaţie de astfel de complexe în Călimăneşti, poziţionând staţiunea vâlceană la acest capitol chiar pe primele locuri din ţară. Parcările arhipline care încep de la Perla Oltului şi ţin până la Turnu demonstrează sau argumentează acest lucru.

Asta o dată, restul a venit de la sine, în afara locului de scaldă, Călimăneştiul are o ofertă pe zonă ecleziastă de invidiat, nu mai puţin de 4 mînăstiri de patrimoniu – necropola domnească a lui Mircea, vorbim de Cozia, chilile în stâncă de la Mănăstirea Turnu, Mănăstirea de pe singura insulă locuită din interiorul României – Ostrov şi Mânăstirea Stânişoara dn inima Munţilor Cozia.

Aleea de cură balneară recent inaugurată, un drum prin pădure de aproape 2 kilometri care leagă Căciulata de Cozia reprezintă un alt punct de atracţe al acestei staţiuni. Croazierele cu vaporaşele (atât catamaranul cât şi în foarte scurt timp vaporaşul primăriei) fac parte din oferta staţiunii. Nu mai adăugăm deja zecile de terase deschise, deja din ce în ce mai elegante şi inerent Valea Oltului care aici începe prin defileu.

Călimăneştiul este astfel în top şi este greu de ajuns de Olăneşti sau Govora.

Olăneştiul are brandul medical dar din păcate lipseşte ştrandul deschis şi atunci posibilităţile de atrage toate categoriile de turişti sunt limitate. Iar Govora nu se redescoperă, în Govora, apropo, nu există un local în care să opreşti preţ de o oră. Nu includem aici cele de la Belvedere sau Palas sau Mădălina. Mă refer strict la un local autonom. Asta ţine total de incapacitatea de a face marketing a administraţiei locale şi de războaiele mai mult sau mai puţin vizibile între câteva grupuri de interese locale din zonă.

O supriză plăcută o oferă în acest sens, Ocnele Mari, unde primăria s-a prins că trebuie să facă o promovare agresivă a turismului, în sesnul bun al cuvântului, iar orăşelul care acum cinci ani era o paria din punct de vedere al catastrofelor ecologice se află într-o dinamică accelerată pe turisn. Premisa sunt ştrandurile sărate scoase de sub incompetenţa lui Minea. La care se adaugă turismul cultural şi istoric

Nu omitem Horezu care muşcă o felie de turism şi care va juca o carte decisivă odată cu mediatizarea şi dezvoltarea staţiunii Vârful Romani şi finalizarea drumului Olteniei de sub munte spre Transalpina sau Brezoiul şi Obârşia Lotrului care aleargă după trenul turismului. Brezoiul, capitala Loviştei are în aces an 500de locuri de cazare.

Dar la ora asta, revenind, regina turismului vâlcean este Călimăneşti – Căciulata şi ne greu să spunem dacă va fi detronată în viitorul apropiat Mihai IONESCU