Calea Ferată Vâlceană a ajuns o ruşine naţională! Cum au îngropat în 30 de ani nodul feroviar Râmnicu Vâlcea

Râmnicu Vâlcea ar fi putut deveni astăzi unul dintre cele mai importante noduri feroviare din sudul României…

În prezent, avem trenuri cu 2 vagoane, o cale ferată cu traverse de lemn, halte dărâmate, linii îngropate, faliment. Nu mai avem nicio cursă feroviară importantă. Doar 15% din călătorii din 1989 mai folosesc trenul. Avem o gară modernă dar inutilă. Râmnicu Vâlcea nu contează feroviar, decât din punct de vedere al trasnportului de marfă dar şi acesta la capacitate redusă…

O uriaşă bătaie de joc pentru două proiecte care s-au născut în 1980.

Râmnicu Vâlcea ar fi urmat să devină în urma unui ambiţios proiect, un nod feroviar care să lege magistrala secundară Podu Olt – Piatra Olt de Piteşti – Târgu Jiu, prin punctul de intersecţie, municipiul nostru. Asta ar fi însemnat 2 gări principale – Gara Râmnicu Vâlcea Vest (cea veche) şi Gara Râmnicu Vâlcea Est dar şi staţia de tranzit Bujoreni.

Ce implica asta? Construcţia căii ferate Vâlcele – Râmnicu Vâlcea Est – Bujoreni şi Băbeni – Alunu – Târgu Cărbuneşti.

Astfel în 1982 încep ambele construcţii cu termen de finalizare 1990 prima şi 1994 cea de a doua.

Pe prima formulă se ridică cele mai spectaculoase viaducte, vizibile şi astăzi în zona Ciofrângeni, Budeşti şi Goleşţi. În a doua variantă se lucrează la tronsonul Băbeni – Şirineasa – Popeşti – Alunu. Începe construcţia gării Râmnicu Vâlcea Est şi terminalul de mărfuri şi pasageri Bujoreni.

În decembrie 1989, calea ferată Vâlcele – Râmnicu Vâlcea era finalizată în proporţie de 95%, chiar circulă primele trenuri experimentale iar în Mersul Trenurilor din 1990, apare şi un rapid pe ruta Sibiu – Râmnicu Vâlcea – Bucureşti.

Cea de a doua cale ferată era în proporţie de 75% finalizată, în sensul că deja se terminase ruta până la Alunu şi se lucra deja spre Roşia la tuneluri şi viaductele care se lege Băbeniul  de Târgu Cărbuneşti.

A venit revoluţia şi în loc ca aceste 2 proiecte să continue, începe dezastrul şi o uriaşă catastrofă naţională. Prostul management, jaful din primii 10 ani de după revoluţie, incompetenţa guvernărilor distruge treptat cele două proiecte.

Evident cu minciuni de rigoare. În 1995 se stopează complet lucrul la cele două proiecte. Şi încep miniciunile.

În 2000, Năstase vine la Vâlcea şi ne minte despre reînceperea lucrărilor. Apoi în fiecare an câte o minciună pe tema Vâlcea – Vâlcele.

Adevărul este altul. Se distruge complet sau se fură tersamentul dintre Alunu şi Târgu Cărbuneşti. Azi nişte culee stau în picioare pe câmpurile miniere. Se mai foloseşte industrial (oare pentru cât timp încă?) tronsonul Băbeni – Alunu.

Toată calea ferată dinspre Vâlcele este „furată”, podul din zona Goranu este podul morţii, cel puţin 5 persoane au decedat căzând în râul Olt pentru că s-au furat dalele….

În 2018, nu mai există nimic din cele 2 proiecte. Decât un SNCFR, o regională, Craiova condusă de incompetenţi, un faliment feroviar pe Vâlcea, un dezastru naţional.

În condiţiile în care în toată Europa, transportul pe calea ferată depăşeşte varianta rutieră ca număr de pasageri şi tone marfă, la noi este o mizerie.

Cine să fie condamnaţi? Toată clasa politică a Românie de după 1989 până în prezent.

Să ne imaginăm ce ar fi însemnat Râmnicu Vâlcea hub feroviar de pasagerui şi marfă pentru Slatina, Târgu Jiu, Sibiu, Bucureşti….

Liviu POPESCU