Câineni – poarta magică a Văii Oltului

 Valea Oltului se urneşte acolo unde se termină Ardealul şi începe vechiul Regat sau…nu e aşa. Pentru că vorbim de Câineni şi atunci vorbim despre amestecul de transilvăneni cu regăţeni, de perfect simplu şi „No, aşe”, vorbim de case cu gard de piatră, vorbim de porţi săseşti, vorbim de o comună agăţată de piciorul ultimului versant al Masivului Făgăraş.

Aici a fost locul de tranzit, locul unde ciobanii ardeleni sau comercianţii apusului făceau primul popas în drumul lor spre sud. La mal de Olt, sub zidurile Arxaviei, cetatea impunătoare a imperiului, regăţenii şi ardelenii au simţit clar că vorbeau aceeaşi limbă, deşi unii avea stăpânii maghiarii şi alţii pe turci.

Câineniul s-a dezvoltat frumos, ca un pământ liber, unde poate, la hanurile de pe Valea Oltlui, românii de dincolo şi cei de dincoace îşi spuneau oful şi priveau cu speranţă la momentul când Valea Oltului va fi doar o punte internă de legătură şi nu o graniţă absurdă între două state străine.

La Câineni se agaţă harta în cui a judeţului dar de la Câineni în jos, Vâlcea curge frumos şi linîn trepte, trepte udate de povestea Oltlui. La Câineni, romanii au flancat regiunea cu un castru şi au avut ultimul popas înainte de a intra spre inima Daciei lui Decebal. La Câineni începe Minunea Pământului – Ţara Loviştei, la Câineni începe Drumul Mătăsii al comerţului medieval spre Curtea de Argeş, la Câineni, ultimele ghiulele de tun din Marele Război se aud în poveştile scrise de demult. La Câineni a murit Praporgescu, la Câinei gâsim singurele peşteri verticale din judeţul Vâlcea.

La Câineni avem astfel totul – Valea Oltului, istorie, peisaj, tradiţii, eclectism cultural, munţii care urcă la 2000 de metri, biserici de început de neam, oameni extrem de decişi în a-şi consolida pământul, de la Câineni s-a urcat în munţi ca să nu ocupe comuniştii acest teren sfânt.

„Odată cu autstrada, lucrurile vor deveni mult mai bune pentru comună. Turismul aflat la început acum, va fi prima coordonată economică. Aici aerul e curat, muntele e lângă noi iar Oltul crestează nu doar trecutul ci şi viitorul”, spune Ion Nicolae, primarul porţii de pe Valea Oltului.

Cine vrea să cunoască îndeaproape Câineniul, locul unde se termină lacul de la Robeşti, trebuie doar să treacă dincolo, cinci minute, în drepta şi va intra în Ţara de Basm, a malului stâng. O Ţară de Basm care începe aici şi se termină la Cornet, fiind vorba de Ţinutul Loviştei.

Şi încă un aspect care nu trebuie omis, oricine urcă spre Grebleşti trebuie să se oprească un minut acolo sus şi să vadă lacul Robeşti şi panorama Câineniului. N-o să o uite niciodată.

Dar până la autostradă, poate că drumul care pleacă de aici şi iese din judeţ la Perişani va cunoaşte asfaltul visat în integralitatea lui.

Mihai IONESCU