Boisoara, poate cea mai frumoasă așezare rurală din România

Poate  cea mai frumoasă comună din România este la Vâlcea, in mijlocul muntilor, este o comună cu trei sate, azvârlite toate pe trei munţi, legate de punţi de stânci, de păşuni întinse, de izvoare, de istorie…

Boişoara.

Nu degeaba în această vară comuna a fost vizitată de zeci de turiști. Am văzut rulote, am văzut montaniarzi care au ales această localitate.

Intri în Boişoara prin trei părţi, adică urci dinspre Boia, de vrei, şi treci de stânci, unde sus, ca o cataractă, stă Găujaniul. Te şi întrebi dacă locuinţele sunt prelungiri ale stâncilor sau au fost făcute odată cu muntele, cu lumea, cu geneza. Sau au fost, de fapt, chiliile primilor îngeri. Cred că şi mărul e cu păcate dulci, dacă priveşti mai atent. Acolo, sub muntele Tătarului, sau sub rămăşiţele mitice ale cetăţilor dacice.

Satul Boişoarei este pe alt munte, o şa care vine de sus, dinspre versanţii Văii Oltului şi lasă, de-o parte şi de alta, precum ramurile de brazi, casele cu glas ardelenesc, pe unde zburdă câinii lăţoşi de stână şi mâţele cu coadă stufoasă. Aici e nucleul, e locul de unde, de jur împrejur, dacă priveşti, vezi doar munte, case din stâncă răsărite, turla bisericilor proiectate direct de Cer. Te întinzi pe iarba care scânceşte în creşa pământului, vrând să iasă şi să se joace cu mâţişorii de alun. Te arunci în vise, iubeşti şi îţi vin în minte toate poeziile frumoase ale românilor străbuni.

Apoi, te laşi pe culme spre Bumbuieşti, Ţara Moţilor de Vâlcea, unde sunt fâneţele, gardurile de lemn, din bârne lungi. Pe lângă fântâni, mai sunt cioburi de zăpadă, pe culmi au apărut bănuţii. Şi trei albine care fac zgomot în întinderea de munte.

Aici s-a născut veşnicia, într-un colţ de ţară nedescoperit de nimeni. Boişoara este Ardeal şi Oltenie, Munte şi Cer, natură şi paradis, este locul de unde niciodată nu poţi să pleci trist, unde aminitirile urâte se şterg, unde renaşti.

Dacă există în România o altă localitate care să fie mai frumoasă decât comuna asta azvârlită pe 3 munţi, atunci eu sunt un nebun subiectiv. Aici, turismul nu are decât o şansă. Şansa celei mai curate aşezări, neatinse de tarele de azi ale civilizaţiei. Nu mă credeţi? Atunci daţi-vă o oră din viaţă pentru Boişoara. Veţi câştiga un veac.