Boişoara – cea mai frumoasă comună din România, azvârlită pe trei munţi

Am străbătut parte de Europa, am traversat România de mai multe ori, am văzut şi moţi, şi oşeni, şi bucovineni, am iubit şi trăit româneşte, dar azi, în martie frumos de 2017, atât pot spune: cea mai frumoasă comună din România este la Vâlcea, o comună cu trei sate, azvârlite toate pe trei munţi, legate de punţi de stânci, de păşuni întinse, de izvoare, de istorie… Boişoara.

Este nu o comună, este coroană regală cu trei sceptre – Găujani, Bumbuieşti şi Boişoara, este podoaba muntelui de Vâlcea, într-o zonă unde zăpada se confundă cu albul mioarelor, unde păpădiile apar când jos e deja vară, unde corcoduşul înfloreşte abia când jos dă floarea la măr, când iasomia şi-o agaţă fetele în  păr şi când sub munte deja e vară…

Intri în Boişoara prin trei părţi, adică urci dinspre Boia, de vrei, şi treci de stânci, unde sus, ca o cataractă, stă Găujaniul. Te şi întrebi dacă locuinţele sunt prelungiri ale stâncilor sau au fost făcute odată cu muntele, cu lumea, cu geneza. Sau au fost, de fapt, chiliile primilor îngeri. Cred că şi mărul e cu păcate dulci, dacă priveşti mai atent. Acolo, sub muntele Tătarului, sau sub rămăşiţele mitice ale cetăţilor dacice.

Satul Boişoarei este pe alt munte, o şa care vine de sus, dinspre versanţii Văii Oltului şi lasă, de-o parte şi de alta, precum ramurile de brazi, casele cu glas ardelenesc, pe unde zburdă câinii lăţoşi de stână şi mâţele cu coadă stufoasă. Aici e nucleul, e locul de unde, de jur împrejur, dacă priveşti, vezi doar munte, case din stâncă răsărite, turla bisericilor proiectate direct de Cer. Te întinzi pe iarba care scânceşte în creşa pământului, vrând să iasă şi să se joace cu mâţişorii de alun. Te arunci în vise, iubeşti şi îţi vin în minte toate poeziile frumoase ale românilor străbuni.

Apoi, te laşi pe culme spre Bumbuieşti, Ţara Moţilor de Vâlcea, unde sunt fâneţele, gardurile de lemn, din bârne lungi. Pe lângă fântâni, mai sunt cioburi de zăpadă, pe culmi au apărut bănuţii. Şi trei albine care fac zgomot în întinderea de munte.

Aici s-a născut veşnicia, într-un colţ de ţară nedescoperit de nimeni. Boişoara este Ardeal şi Oltenie, Munte şi Cer, natură şi paradis, este locul de unde niciodată nu poţi să pleci trist, unde aminitirile urâte se şterg, unde renaşti.

Dacă există în România o altă localitate care să fie mai frumoasă decât comuna asta azvârlită pe 3 munţi, atunci eu sunt un nebun subiectiv. Aici, turismul nu are decât o şansă. Şansa celei mai curate aşezări, neatinse de tarele de azi ale civilizaţiei. Nu mă credeţi? Atunci daţi-vă o oră din viaţă pentru Boişoara. Veţi câştiga un veac.

Liviu POPESCU

5 comments

  • vali dumitru

    imi place dragostea ta pentru naturalete si simplitate.Falsitatea actualului si complexitatea lui palesc in comparatie cu trecutul.Nu trebuie sa uitam,trbuie sa transmitem altor receptori.

  • VICTOR TOMA

    Este foarte adevarat “SUBSCRIU”

  • O podoaba a muntelui, a veacurilor, a comunitatilor si-a preocuparilor!
    O istorie si-un viitor!
    Aer, apa,pamant si DUMNEZEU!

  • Pinzariu Gabriela

    Parafrazind o expresie celebra: “Vesnicia s-a nascut la Bumbuiesti – Boisoara!” Dupa ce vezi acel loc, chiar si dupa o ploaie crunta, cu ulite pline de glod lipicios, care parca anume te trage in jos, ca sa ramai acolo si sa vezi si minunatia unei zile insorite, incepi sa vezi altfel viata si iti vine sa iti faci alta lista cu prioritati. Mergeti, vedeti, simtiti si nu veti regreta. O zi minunata.

  • Emil Enache

    Acolo m am nascut si acolo o sa ma intorc pentru vesnicie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *