Bisericile ascunse în peşterile din Munţii Vâlcii

Mănăstirea Bistrița, datată în 1494, a fost construită de boierii Craiovești. Aici, banul Barbu Craiovescu aduce din Constantinopol, în 1497, moaștele sfântului Grigorie Decapolitul. Mănăstirea Bistrița a fost, de la înființarea sa, un focar de cultură și spiritualitate românească și un vestit centru tipografic, încă de la începutul secolului al XVI-lea. Aici a primit o aleasă educație domnitorul Neagoe Basarab și tot aici a cunoscut-o pe prințesa Milița Despina Brancovici, descendentă din puternicii despoți sârbi, care îi devine soție. Mănăstirea este numită, pe drept cuvânt, prima Academie Românească.

Biserici rupestre 2Dar cel mai important lucru la Bistriţa Costeştiului este că aici avem biserici rupestre. Deasupra mănăstirii, în Peștera Sfântul Grigorie Decapolitul, se găsesc două biserici rupestre, una bine ascunsă în galeriile peșterii, la fel de veche ca și mănăstirea căreia i-a servit drept tainiță pentru odoarele de preț în caz de invazii, iar cealaltă a fost construită în 1635, în ‘Fereastra Peșterii’, aflată la circa 30 de metri înălțime în Cheile Bistriței, într-o sală spațioasă, în care se coboară pe o scară săpată în stâncă.

Ce spune Paul de Alep despre Peştera Sfântului Grigore Decapolitul: “Când ne-am urcat să vedem acea peşteră, ne-am suit pe o singură potecă, unul câte unul, pe un urcuş greu, având în dreapta noastră o prăpastie înspăimantatoare, până jos, la albia râului. Din această cauză, pe cea mai mare parte a drumului, ei pun balustrade prinse din copac în copac. Am ajuns la acel loc cu mare greutate şi cu multă osteneală. De la povârnişul dealului până la peşteră, cam cât o aruncătură de piatră, sunt nişte scânduri lungi şi înguste ca de podeţ, slujind drept balustrade; când se tem de vreo primejdie, le ridică. Şi aici stau în siguranţă, că nici chiar dracii nu-şi pot face drum la ei. La poartă sunt două ferestruici de fier, prin care am pătruns ca animalele, în patru labe; şi am continuat să înaintăm de-a lungul tunelului, unul câte unul, la lumina torţelor, până ce eram aproape morţi de oboseală. În sfârşit, am ieşit într-un loc întins şi neted, unde am cercetat cu evlavie biserica clădită într-o mare înfundătură ce comunică cu exteriorul, şi alături de ea este o chilie curată, locuită întotdeauna de un călugăr. Lângă biserică, la răsărit, este o altă înfundătură mare, care comunică cu exteriorul şi cu valea, unde, după cum se spune, numai în zori pătrunde o rază de soare. În peşteră este un izvor cu apa limpede, care curge mereu din plin. Acest loc nu are nimic de jur împrejur, ci numai un munte înalt şi râpos, care se ridică dincolo de râu.”

Biserici rupestre 3Pornind din culoarul de acces, în partea stângă se merge spre “Bisericuţa rupestră Ovidenia”, iar în partea dreaptă se coboară spre deschizătura cea mare a peşterii, unde se află “Bisericuţa zidită a Sfinţilor Arhangheli”. Cele două bisericuţe din peşteră sunt deosebit de valoroase, în jurul acestora desfăşurându-se o vastă activitate duhovnicească şi culturală.

Despre Ovidenia aflăm că este cel mai vechi monument istoric aflat în Peştera Liliecilor. Se presupune că prima biserică din peşteră a fost ridicată la sfârşitul secolului al XIII-lea, aceasta ruinându-se în secolul al XIV-lea, când călugării au părăsit peştera şi au construit biserica Bolniţa, în vremea egumenului de la Tismana. Datorită conformaţiei galeriei, nu respectă specificul bisericilor ortodoxe, având altarul dispus spre nord-vest. Este alcătuită doar dintr-un naos de dimensiuni modeste (3 x 2,20 m) şi dintr-un altar, iar în pereţii laterali au fost decupate firide ce simulează ferestrele.

Sunt minunate şi este obligatoriu pentru pelerini să le viziteze.

Mihai IONESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *