Biserica de lemn din Tomșani, așteaptă cuminte a 266-a zi Sfântă de Paște

Dealurile din Tomşani sunt cele mai frumoase contese ale Vâlcii, gorunii aveau curcubee de primăvară, iar căpriorii pe care i-am zărit preţ de o clipă la marginea lor se uitau cu teamă la obiectivul foto, vrând să arate că ei sunt stăpânii acestui colţ de rai.

Tomşaniul ca orice localitate aflată în spectrul subalpin este o comună unde aproape 1000 de “străinaşi” au venit şi, pentru că le-a plăcut zona au vrut să ia o casă sau un teren pentru că aici au ales să se mute, în acest univers scăldat de Bistriţa şi cu alai de frunze şi ceruri.

Cu peste 40.000 de familii de albine, cu cei mai mulţi producători de miere din ţară, comuna care se întinde pe Valea Bistriţei vâlcene, Tomşaniul ştie să adune legendele vechi şi să le transpună într-un portativ al prezentului, fiind una din comunele care se dezvoltă azi ca o destinaţie de vacantă, în Depresiunea de excelenţă a Horezului…

Biserica a fost construită în anul 1757 pe cheltuiala preotului Constantin Panduru, paroh la Foleştii de Jos, pentru mica comunitate de creştini din Dumbrăveşt. Părintele Panduru a comandat execuţia locaşului unor meşteri din Cernişoara, comună aflată la 10 km distanţă, după dealurile Oteşanilor.

Aceştia au recoltat şi debitat lemnul din pădurea de stejar Modoia, apoi au montat bisericuţa chiar în pădure. Creştinii din Dumbrăveşti au venit împreună cu preotul să vadă biserica. Se spune că deşi cerul era acoperit în acea zi, o rază de soare a pătruns printre nori şi a mângăiat lemnul micii biserici aşezată în pădure. Oamenii au ştiut că este Casa Lor.

Biserica a fost demontată şi au transportată în care cu boi până la Dumbrăveşti, în ziua mare a sfintei Paraschieva, unde a asamblată din nou, pe locul unde se află şi astăzi. Aici s-a slujit neîntrerupt, din 1757 şi până astăzi.

Mai mult, în fiecare generaţie s-a găsit un creştin care să se îngrijească de acoperişul locaşului. În acte sunt menţionate două date când au avut loc lucrări de reparaţie şi tencuire a bisericii, respectiv anii 1893 şi 1928.

Primarul Nicolae Andrei spune că această biserică alături de celelalte monumente de patrimoniu fac parte din zestrea turistică a localităţii şi că „toate vor fi puse în valoare, odată cu investiţiile care vor pune pe harta României, această comună, care deja este căutată şi vizitată de turiştii care aleg să vină în vacanţe la Vâlcea”

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *