Biblioteca din Livadă, o surpiză plăcută a doamnei Crina Popescu din Pietrari

Unde activează „Cel mai inspirat bibliotecar din lume?”

La Pietrari, în Oltenia, doamnelor și domnilor!

Deși sunt ardeleancă fudulă, iubesc Oltenia, dar o cunosc superficial și insuficient. Mă atrag istoria ei, bisericile și mănăstirile, peșterile, cheile, oamenii ușor pe grabă dar buni ca pita caldă, mărarul proaspăt, presărat fără nicio măsură în toate mâncărurile. De ani buni trec de cel puțin patru ori pe an prin Pietrari, spre locul în care mă simt cel mai bine din toată țara, aflat lângă Horezu. De data aceasta am trecut cu ochii deschiși. Am oprit, am zăbovit și am plecat mai bogată. Și foarte contrariată.

Biblioteca din livadă

Meri bătrâni, curățați și îngrijiți, rondouri cu flori, tufe de trandafiri, leagăne, tobogan, bănci, o căsuță cu cărți, camere video. Sub îndrumarea doamnei bibliotecare, în trei zile, patruzeci și șase voluntari din comunitate, au amenajat pe o suprafață de 400 mp, un parc de lectură și joacă. Programul ,,Biblioteca din livadă” este un program de voluntariat dezvoltat începând cu anul 2015 de Biblioteca Pietrari în cadrul proiectului ,,Raftul cu inițiativă – Dezvoltarea de programe de voluntariat în biblioteci”. Este singurul loc din sat, gândit pentru familii.

Este o bibliotecă vie, copiii se joacă, adulții socializează, mai deschid o carte aflată la îndemână, mai citesc micuților o poveste. Cititul nu este aici o presiune, dar vine firesc și îmbietor, la umbra merilor. Cei 290 de copii din sat cresc frumos, printre flori și cărți, iar biblioteca din livadă este plină de când dau toporașii și până pălesc brândușele, cât e ziua de lungă.

Dacă nu ți s-a întâmplat niciodată să uiți de foame, de timp, de tine însuți cu o carte în mână, nu veni să lucrezi în bibliotecă. Dacă nu ai găsit niciodată, cu o tresărire de bucurie, gândul tău, spus cu cele mai potrivite cuvinte în paginile unei cărți, dacă nu te mână neliniștea de a ști mereu altceva, poate fără a te opri cu dinadins asupra nici unui lucru în parte, nu veni să lucrezi în bibliotecă. Meseria de bibliotecar e asociată cu împrumutatul cărților, și atât. Eu am considerat că pot să fac mai mult pentru copiii noștri și pentru localitate. Și nu mi se pare că am făcut mari eforturi. Am avut ajutoare. Oamenii vin spre tine din momentul în care începi să faci ceva” – Crina Popescu, bibliotecar

În lumea Crinei din Pietrari, pășești călcând pe trepte din cărțile copilăriei. Încăperea este largă și luminoasă. Rafturi de cărți aranjate atrăgător, poze și lucrări ale copiilor pe pereți. O studentă brodează flori pe ia ce și-o coase sub îndrumarea Crinei. Deodată lucrurile se precipită. Patru băieți de clasa a șaptea intră veseli în bibliotecă. Se duc țintit la o cutie din colț și încep să o deschidă cu înfrigurare. Au venit să instaleze consola de jocuri câștigată de ei la Târgul Național de Știință și Tehnologie. Aici sunt roboțeii și premiile lor. Avem o grupă de începători și una de avansați. În primul an copiii fac cursuri de programare pe o platformă internațională, iar în anul următor învață robotică. Am nevoie de câteva clipe până să ajungă la mine ce îmi povestește Crina. Suntem într-o bibliotecă sătească din Oltenia. Cărți – înțeleg, ii – înțeleg. Dar de aici și până la coding și roboți, e cale lungă.

mai multe aici, pe blogul personal al Ancăi Popa

 



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *