Bătrânii din cătunele Vâlcii sunt dovada și motivul pentru care noi, azi, existăm…
Judeţul Vâlcea este un judeţ complet, compus ca o poezie cântată, una care începe în forţă, cu un ritm grav, accelerat, la nord, intră în armonie la mijloc şi se termină lin, în şoaptă la sud. O melodie care vine dinspre munţi şi se aşterne în lunca Oltului, în arome de toamnă..
În Subcarpaţi, Vâlcea păstrează comorile, comorile antropologiei neamului românesc. Pentru că românii au reuşit să supravieţuiască în acest Altar numit de istorici Ţara Românească. Nu la munte, în văgăunile abisale ale crestelor, nici la şes în bătaia puştilor şi suliţelor barbarilor. Nu, românii au reuşit să construiască micile lor fortificaţii, numite sate de spirit, acolo, dincolo de codrii. Unde ştiau să se apere, să-l ţină pe Hristos la piept, să-şi crească pruncii şi să lase moştenire limba asta minunată.
Vâlcea are o cunună de sate atât de frumoase, sate în pădure, pe care doar o parte din ele, am reuşit să le vedem în aceşti cinci ani. Şi când spun că nu mai sunt, descopăr o altă şi altă corolă de minuni a lumii…
În aceste cătune sunt bătrâni care sunt dovada vie a istorie noastre, a tradiție, a rezistenței. Așa este catunul Meia, unde trăiește tanti Paraschiva. Pe care primarul Cosmin Anghelescu nu a uitat-o, de ziua ei. 
”Mergând pe teren pentru a verifica stadiul lucrărilor din comună, nu am uitat să o vizitez pe Alexie Paraschiva, din satul Turcești, cătunul Meia, care a făcut frumoasa vârstă de 92 de ani. Cu această ocazie i-am adus un tort, suc și alte produse atât de necesare pentru traiul zilnic, urându-i multă sănătate și La mulți ani! Nu-i voi uita niciodată de bătrânii noștri! Vor ocupa întotdeauna un loc special în inima mea! Sănătate și Doamne Ajută!”, spune Anghelescu.
