Basmul din Pietrari – Cătunul de Aur „Coastele Cernei” este locul unde s-a născut toamna

Aici începe Depresiunea de Excelenţă. Aici se deschide cel mai frumos ducat de Vâlcea, un regal care urcă în trepte de la Buneşti până dincolo de Slătioara. Este minunea minunilor, frumosul alint al Vâlcii, curcubeul toamnei, comorile neştiute, dar simţite, cântul netradus pe portativ, dar viu ca un şlagăr etern.

Iar una dintre aceste comori este Pietrariul. Un arhipeleag de coline şi dealuri cu păduri de aramă se arată ca un pastel în octombrie pe şevaletul lui Dumnezeu, aici fiind prima ordine a firii, după ce omul a păşit în roua ierbii.

Doar suntem „în zona unde avem trei profesori de matematică într-o sută de metri”, spune primarul Nicolae Moraru.

Aici s-a născut Rebus, aici pădurile au construit satul. Da, Pietrariul este prima comună despre care se poate spune că a fost creată de natură. Natura, în frumuseţea ei tibetană, a cerut zeilor să i se ofere un loc cu oameni şi case, cu flori şi păsări, cu bănci şi curţi, cu dalii şi crizanteme. Şi s-a făcut! Aşa a apărut Pietrariul, prima regină a Depresiunii Horezului, primul vers al poeziei Vâlcii submontane.

Aici am găsit, printre picurii de ploaie, un basm. Basmul se numeşte Coastele Cernei. De dincolo de Otăsău, la subţioarele pădurii, se află cel mai vechi, dar şi cel mai tânăr cătun al Pietrarilor. Proiectat demn pe dosul dealului, sub anini, amestecat cu pruni, mângâiat de streaşina paltinilor se află Coastele Cernei.

Am rămas drept ca un enoriaş care-l vede pentru prima dată pe sfântul de botez. O cărare urcă printre casele vechi, printre ulucile şi foşnetul nucilor acolo, spre pădure. Dar casele şoptesc, se amestecă cu viţa-de-vie şi spun că Toamna s-a născut de drept la Pietrari. Nu contrazici pe nimeni şi taci.

În cap, în suflet, îţi vin brusc în minte toate poeziile cerului şi ştii că aici e limita dintre divin şi profan.

„Este un cătun întinerit. Aici va fi turismul Pietrarilor. Trei oameni din capitală au venit şi au cumpărat case. Mai sunt şi alţi doritori. Mi s-a cerut să nu aduc prea multă civilizaţie aici, să repar drumurile, dar să nu le stric povestea. E frumos aici, e un crâmpei din Pietrari. Da, şi eu spun că este una din cele mai frumoase comune din Vâlcea”, şopteşte Moraru, aici, printre nucii de la Coastele Cernei.

Aici se vor construi câteva case turistice, case de vacanţă, vor umbla caleştile, se va reda timpul de atunci, adus însă în prezentul eleganţei pietrărenilor.

Am trecut înapoi Otăsăul. Da, poate că aşa e. Toamna s-a născut la Pietrari. Mai ştii?!

Mihai IONESCU