Bălcești, târgul de la marginea Vâlcii este un oraș în plină creștere economică

Cred că este, de departe, cel mai pestriţ oraş din Vâlcea și care are, poate, cel mai impregnat stil oltenesc din judeţ. O combinaţie între case vechi antebelice şi construcțiile comuniste, între parcuri şi târgoveţi, între case noi şi frumoase şi tăblăraie, între pub-uri noi şi moderne şi birturi ponosite.

Bălceştiul este un oraş nici bogat, nici sărac, nici urât, nici frumos, dar are parfum, are ceva distinct, este o patină a timpului . Teii de toamnă se combină cu mirosul de sat vechi de şes, cei îmbrăcaţi în stofe se amestecă cu oltenii guralivi. Case mari cu trandafiri brâncoveneşti alături de case mărunte de șes.  Jeanşi şi amărăşteni, fete şi femei cu basma… un compozit românesc reuşit.

Paradoxal, nu există şomaj mare, toată lumea se descurcă. Are un venit „de pe undeva”, nu excelează în bogăţii, dar nu arată nici a oraş pustiu şi trist ca acelea falimentare din Bărăgan. Este un oraș care aleargă, care se învârte.

Bălceştiul are în el seva aristocrată. Bălceştiul are un fundament de istorie pe care puţine alte oraşe din această parte de judeţ o cunosc. O istorie, o economie de secol XIX, o relaţie directă cu lumea academică a lumii. Şi mai e ceva, dacă nu era Bălceştiul din România, evoluţia nu ar fi existat. Da, aşa e, dacă nu era Bălceştiul, nu era Petrache Poenaru, nu era stiloul, banala ustensilă de scris cu care ne-am chinuit în copilăria noastră, care a marcat un salt uriaş în istoria scrisului, evident, până la apariţia tastaturii.

Parfumul Bălceştiul, oraş care are viitor, trebuie respectat. Mie îmi place oraşul, dar nu mă întrebaţi de ce. Aud carele de odinioară, văd birjele boierilor de pe Olteţ, văd această mulţime pestriţă, văd culoarea, mulţi tineri, un oraş cu un liceu bun, cu un centru elegant.  Aici va funcționa spitalul, avem o primărie nouă, parcul elegant.

Bălceștiul are viitor.

Liviu POPESCU