„Babele din Vâlcea”, obiectiv turistic, pe Drumul Mănăstirilor Olteniei de sub Munte

Suntem pe drumul Mănăstirilor Olteniei de Sub Munte, drumul aurulu, drumul călugărului, drumul care face legătura între lăcaşele de cult din bazinul Râmnic – Călimăneşti şi cele din Depresiunea Horezu.

Este de altfel şi drumul comercial al caravanelor din secolelor XVIII – XIX, drum pe care îl foloseau şi haiducii cu precăderea în epoca fanariotă.

Cei care au încercat să-l amenajeze au fost austriecii în perioada de ocupaţie dar în afara unor pietruiri, nu au reuşit prea multe. De altfel primele scrieri despre Bebele din Zmeurăt apar la jumătatea secolului al XVIII-lea, fiind locul unde liderul comunităţii din Cacova aduna oamenii şi le spunea ce dări sau ce lucrări erau de făcut. La Babele, era numit locul, protrivit unor formaţiuni stâncoase, ieşite mult în afara Muntelui Cacova, care aparţine Masivului Căpăţânii. Babele din Zmeurăt.

„Au o înălţime de circa 300 metri. Ele compun un areal geografic cu mai multe fenomene carstice, numit „Râpa Mare” sau Râpa Malului”, spune Sabin Trainea.

Râpa malului de fapt pentru o perioadă s-a numit şi Râpa lui Răţoi dat fiind numele unui cunoscut haiduc al zonei.

Revenind la Babe, această formaţiune stâncoasă, de fapt protejează o poiană, care se află chiar în spatele vârfului. O poiană din care se vede Buila dar şi Valea Găinii.

„Pe timpuri această poiana avea si un mic lac, unde se adăpau vitele”, spune Trainea.

De aici, aşa cum am mai spus,  din poiană,  se anunţa lumea să vină la primarie, şi li se comunica ce aveau de făcut. Orice informaţie era strigată din aceasta poiană. Incendiu, focar de holeră, biruri, o nuntă, o vizită de rang înalt. Se spune că şi Cuza a trecut pe aici, atunci când se împărţeau averile mănăstirilor.

În fine, Babele din Vâlcea nu au poate însemnătatea şi mediatizarea celor din Bucegi dar trebuie cunoscute. Pentru că ele au făcut parte din viaţa comunităţii. A fost loc de popas pe drumul caravanelor, loc de ascunziş, pe vremea haiducilor, loc de sfat pentru obşte şi de ce nu, obiectiv turistic pentru mâine.

Liviu POPESCU