Avem Euro 2020 la București dar sportul românesc nu mai există de mult. L-au omorât politicienii și bișnițarii

Într-o țară care a copiat formele fără fond din Occident, în ultimii 20 de ani, promovând doar ipocrizie și oportunism feudal în casetele ambalate frumos ale europenismului, cam astea sunt rezultatele.

Nu mai avem nimic de calitate în România, pentru că arivismul, lipsa de predictibilitate, proiecte pe ani lungi nu s-au făcut în România.

Este simplu, totul se învârte în jurul unei singure sintagme. Oricine ajunge la putere, din prima zi se gândește că este obligatoriu să se descurce rapid pe o perioadă limitată, pentru că la un moment vin ăilalți și pierde timpul. Orice guvern, orice ministru, orice autoritate care ocupă o funcție pleacă din start că pleasca asta care a picat peste el nu durează mult și vin alții într-un timp relativ. De ce? Pentru că el știe că nu e un profesionist, că a fost pus în funcție, în urma unui troc politic, a unei obligații, a unui trafic de influență.

Și atunci de ce să gândească proiecte pe termen lung. Pentru ăilalți? De aceea în România nu s-au făcut planuri mari, lucruri de perspectivă. Păi, ce? Să taie alții panglica? Și atunci de ce să mă chiunuiesc, că nimeni nu mă va pomeni pe mine, atunci la inaugurare.

Așa s-a întâmplat și cu sportul. Nu a existat nicio strategie de după 1990 în privința sportului de performanță. Am trăit zece ani, după revoluție cu vedetele născute și crescute înainte de 1989. Atunci când sportul era un debușeu, era singurul loc curat, ferit de comunism.

După 1990 au venit lăcustele. Roiul de fripturiști, de oportuniști, de miniștri ai sportului, pe modelul Bogdan Matei, ajuns în funcție pentru că Dragnea a avut sprijinul PSD Vâlcea. Tot felul de rebuturi politice, tămâie de deștepti care au trebuit să se descurce pentru ei.

Lipsa unui program nou, postdecembrist de a face performanță în sport a dus la parazitarea tuturor sporturilor din România cu tot felul de bișnițari, de șmecheri pentru că micul chilipir era la ordinea zilei.

Singurul care a încercat să facă ceva a fost Hagi. Adică să vâneze talentele prin România care chiar dacă nu-și permit o școală de fotbal să fie ajutați.  Fotbalul care era practicat pe vremuri pe orice maidan, a ajuns un sport de lux, doar copiii celor cu bani mai pot face un atrenament sau burtoșii care se adună seara pe un teren sportiv, să bea bere după ce gâfâie o oră pe sintetic.

O parte dintre antrenorii care fac sport cu copiii realizează care are talent sau nu are, dar are tupeu să le spună părinților asta? Evident că nu, pentru că pierd finanțarea orelor de antrenament. Și atunci lucrează cu materialul clientului, cu multe antitalente, dar pe care părinții vor să le facă vedete cu bani.

Copiii săraci nu au nicio șansă în niciun sport, toate școlile de sport sunt pe bani, prohibitiv pentru un sărman. Sportul de azi este rezervat unei Halep, pentru că statul român nu știe și nu gândește proeicte de anvergură și de viitor.

Croatia un stat mic, după ce a intrat în UE, a reușit printr-un program uriaș de absorbție de fonduri să realizeze și în cel mai mic orășel, pe lângă școală, o sală de sport, o pistă atletică și un bazin de înot. Croatia excelează astfel în fotbal, în handbal, baschet, înot etc. Cu doar 5 milioane de locuitori.

În România, dezinteresul statului a dus evident la dezinteresul școlii pentru sport și la dezinteresul copiilor pentru sport. Mai bine pariezi la Betarena, unde poți câștiga azi 100 de lei, decât să faci un  sport unde poate, peste 10-15 ani, câștigi 100.000 de euro. Sportul nu mai este o opțiune azi în România. Nu mai avem fetițe sărace aduse să facă gimnastică, recrutate din clasele primare, sau la canotaj.

În clasa 1, în anii 80, mi-am pierdut 3 colege de clasă. Au venit în toamnă niște unii care au ridicat toate fetele în picioare. Pe trei dintre ele, le-au scos la tablă. Erau cele mai înalte, i-au spus tovarășei învățoare să îi cheme pe părinții lor la școală. Și după o săptămână fetele au dispărut din clasă. Am aflat despre ele, 15 ani mai târziu, când erau campioane cu Chimistul la handbal.

O altă colegă am pierdut-o prin clasa 4-a. A fost recrutată pentru Deva. la gimnastică.

Nu știu ce va face Novak la sport. Probabil că are intenții bune. Dar poate vindeca el o societate stricată în 30 de ani? Nu poate, pentru că România de azi, este țara în care politicienii de dreapta, ăia buni, neciumați, stau în tribuna oficială iar sportivii stau la tribuna a doua, la unul dintre cele mai mari evenimente sportive petrecute în țara noastră.

M-am uitat într-o seară la meciul Italiei. O echipă formată din italieni, anormal azi. Dar niciun copil nu se mai uită la sport azi. Între Minecraft și Euro 2020, copii îl aleg pe primul. Mai important este ideea de a deveni un vlogger decât un Locatelli, Insiegne sau Spinazola…Și asta din cauza Matei-lor care au ocupat vremelnic scaunele de ministri ai sportului.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *