Autostrada Sibiu-Piteşti readuce Valea Oltului pe podium, acolo unde i-a fost locul

Este poate ca într-o metaforă cu Cenuşăreasa şi prinţesa cea iubită. Cam asta este povestea celor două văi de importanţă capitală pentru traversarea Carpaţilor – Valea Oltului şi Valea Prahovei.

Istoric vorbind, Valea Prahovei a fost vioara I, cu precădere după ce Bucureştiul a fost consacrat drept capitală a Valahiei, deşi până atunci Valea Oltului, în special culoarul Câineni – Perişani – Curtea de Argeş a fost timp de 1000 de ani artera cea mai importantă a zonei, din timpul romanilor şi până târziu spre anii 1.500.

Oricum după stabilirea Bucureştilor şi după apariţia unui centru economic puternic la Ploieşti, Valea Prahovei a fost destinaţia sau traseul cel mai important în această parte a zonei. O destinaţie turistică promovată de altfel de monarhia românească în secolul XIX şi început de de secol XX. Mai mult, statuarea unor staţiuni de succes – Sinaia, Buşteniul, Predealul şi nu în ultimul rând Poiana, au definitivat profilul turistic al acestei văi. Asta în timp ce Valea Oltului, mult mai frumoasă şi mult mai variată ca relief a decăzut, rămând doar o formă primară de turism şi cu mai multe aşezări rurale.

Comuniştii au prima abordare a Văii Oltului, dar una industrială, nu turistică, în momentul demarării lucrărilor hidrotehnice care însă nu aduc un plus de turism în zonă şi nici o dezvoltarea a serviciilor. Din păcate mutilează tradiţiile şi chiar denaturează anumite localităţi cum ar fi Brezoiul sau Călimăneştiul

De exemplu în anul 2000 câteva cifre spun totul: Pe Valea Prahovei existau nu mai puţin de 700 de construcţii hoteliere şi moteliere şi peste 1000 de spaţii de alimentaţie publică, în timp ce pe Valea Oltului numărul spaţiilor de cazare se ridică la 70, majoritatea în Călimăneşti Căciulata iar unităţile de alimentaţie publică depăşesc cu puţin 100, majoritatea fiind pe atunci birturi de tablă în zonele de parcare turceşti.

Iar dacă ne raportăm la anul 2000 sau şi mai târziu în perioada de boom imobiliar un metru pătrat în Poiana Ţapului pe Valea Prahivei se ridica la peste 100 de euro, în timp ce în Racoviţa, comună de pe Valea Oltului, avem un metru pătrat cu 1 euro maxim.

Însă în 1980, prin acordurile interanţionale de tip T.I.R, adică transportul de marfă şi călători se decide ca România să fie traversată de unul din cele mai importante culoare tip autostradă şi anume culoarul IV: Nădlac – Sibiu – Piteşti – Bucureşti – Constanţa. Ceausescu este de acord şi semnează acest acord, primind finanţare pentru infrastructură, astfel apărând tronsonul Piteşti – Bucureşti şi Cernavodă – Feteşti. Începe şi Bucureşti – Fundulea dar Ceauşescu se ceartă cu instituţiile europene şi lucrurile se opresc (de ţinut minte, auostrăzile lui Ceauşescu sunt construite din bani europeni!).

Vine revoluţia şi evident începe paradisul fiscal de pe Valea Prahovei, majoritatea politicienilor, a oamenilor de afaceri, a oricui, toată pleiada de „stele” (parlamentari, miniştri, vedete din fotbal, din showbiz, oameni de afaceri, etc) are pământ sau posesiuni pe Valea Prahovei. Evident că acordul de tip T.I.R este ignorat sau toate guvernele înceracă să îl modifice, să aducă culoarul IV pe Valea Prahovei. Inclusiv şi PDL şi CDR, nu doar PSD-ul ultimilor ani. PDL este vinovat de cea mai mare minciună, că pentru tronsonul Piteşti – Sibiu, nu există finanţare, deşi Comisia Europeană a anunţăt în repetate rânduri că vor plăti ei totul, numai noi să ne apucăm de acte. Numai că ai noştri nu vor, ei se străduiesc toţi de la Roman până la Ponta să modifice acordul T.I.R. Intersele financiare de pe Valea Prahovei, activele în pensiuni, hoteluri, cazinonuri, terenuri sunt cât un sfert din bugetul României, faţă de ruralismul amărât al Văii Oltului.

Bruxelles este de neclintit, cei 90 de km diferenţă de rută, pe Sibiu – Curtea de Argeş – Piteşti în miuns faţă de Sibiu- Braşov – Bucureşti, contează pentru transportul de marfă şi călători, plus faptul că este un acord internaţional în joc. În 2012 culoarul IV devine oficial TEN T şi reconfirmat pe traseul iniţial în ciuda unei delegaţii impresionante a Bucureştiul în frunte cu Şova care a încercat să aducă totul pe Braşov.

Cei de la Bruxelles le spun clar românilor: „Noi o finanţăm pe ceea de pe Sibiu-Piteşti, restul pe Valea Prahovei dacă vreţi, o faceţi cu banii voştri sau cu bani europeni numai când culoarul de transport din Europa de Nord – Est va fi la fel de util prin Bacău-Braşov-Bucureşti (în România).

Abia în anul 2015, Bucureştiul, după 25 de ani de tergiversări, de la Roman-Băsescu, până la Ponta – Şova, se declară învins şi acceptă cu greu faptul că Sibiu-Piteşti este prioritate 0.

O revanşă a istoriei, fapt care va readuce după secole, Valea Oltului, mult mai frumoasă decât orice altă vale a Carpaţilor, acolo unde îi este locul. Iar marii proprietari şi afacerişti de pe Valea Prahovei sunt aşteptaţi acum pe Valea Oltului şi a Lotrului. Apropos sunt terenuri virgine şi cu mult mai mari oportunităţi decât Valea Prahovei.

Mihai IONESCU