Ar putea deveni România o țară cu mentalitate nordică? Cred că da

Citeam recent un articol al jurnalistului Gheorghe Smeoreanu despre Suedia și, fac o paranteză, salut faptul că jurnalistul vâlcean apreciază modelul ”userist” al societății nrodice scandinave.

Semnatarul articolului spunea că România este departe de a spera să ajungă vreodată un model suedez, un model nordic. Pentru că suntem diferiți. Bun, corect dacă privim în acest binom România Vs Scandinavia, la această oră, suntem complet diferiți, cu o distanțare clară de mentalitate, abordare sau viziune despre viață.

Dar, dacă schimbăm un pic registrul și comparăm România cu decorul care ne înconjoară – Ungaria, Serbia, Ucraina, Bulgaria, atunci ce să vezi? România este chiar o țară nordică strict comparată cu vecinii noștri slavi sau finici. Dincolo de eșecul a 15-20% din populația marca AUR, România este o țară adultă și fără excese. Nu avem frustrări istorice, nu avem convulsii etnice, nu avem aspirații din trecut și nici o polarizare atât de mare, socială.

România între statele cu care ne învecinăm este un stat echilibrat, adult și care, la această oră, a ieșit din perimetrul convulsiilor politice interne, care au marcat cele două epoci Băsescu-Dragnea. Da, acum România nu arde ca în urmă cu 5-10 ani. Nu avem o escaladare a discursului politic (repet umoralitatea lui Șoșoacă sau Simion prind mai degrabă la căpșunarul român din afară decât la românul din țară), avem relativ un guvern anost, chiar plictisitor de cele mai multe ori, fără voci țipate, fără macho-meni și fără excese. O opoziție care se anulează reciproc, fiind simetrică (în oglindă) în abordări. România așadar este un stat european liniștit la această oră care, greoi se deplasează, cu metri pe secundă spre o direcție bună și coerentă.

Românii nu sunt naționaliști, până la urmă, națiunea română a apărut târziu pe piața europeană și acum se diluează destul de mult în societatea europeană. În afara unor intelectuali care mai flutură un oarece suveranism, românul de la un venit de 2000 de euro în sus, caută să vadă plajele din Monaco, decât să atârne o ie tricoloră pe el. România nu este Ungaria lui Orban și a ieșit din paradigma Bulgariei lui Borisov, odată cu dispariția lui Dragnea. Suntem departe de Serbia lui Vucic și cred că mai degrabă începem să mergem ca estetică mentală spre națiunile protestante, specifice nordului european.

Rămâne singurul demers. Cel economic. Dacă acest guvern șters și plictisitor ține o astfel de direcție, sunt șanse. Ciucă? Să fim serioși, acest personaj în Erele Năstase, Băsescu, Vadim, Crin Antonescu, nu avea nicio șansă. Era mediocrul clasei, tipul cu pistrui și coșuri din ultima bancă. România de azi este România lui Ciucă, însă. Cred că nici nu mai avem nevoie de personaje mesianice, de profeți.

Azi m-am bucurat când am aflat că într-un sat din Vâlcea, un tânăr a deschis o fabrică de diluanți. În alt sat, unii au făcut spălătorii, alții brutării, alții făbricuțe de bere nefiltrată, alții făbricuțe de peleți. Sună bine asta, sună a normalitate. De aceea cred că, România nu neapărat va ajunge un stat scandinav, dar cu latinitatea noastră de geniu, cu uniformizarea valorilor, fără excese, avem un drum, un drum de a deveni o națiune bună, după cum spune Smeoreanu despre suedezi.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *