Anul 2018, provocarea urbană a satului european Vlădeşti
Anul 2018 este provocare pentru Adrian Cosac şi pentru Vlădeşti. Provocarea de a impune standarde de viaţă urbane pentru locuitorii din această comună. Shopping, banking, transport local, grădiniţe, şcoli moderne, utilităţi publice, parcuri, adică un cumul de elemente care să te determine să optezi pentru reşedinţă aici, la Vlădeşti.
Se spune despre Râmnicu Vâlcea că se află la marginea de est a Vlădeştiului, micul oraş elveţian care se întinde cum am descris anterior de la Lacul Frumos la Râul Frumos.
Două cartiere rezidenţiale, o mănăstire situată la marginea de sus a dealurilor, cele mai frumoase păduri de margini de Râmnic, râul lord, trotuare, iluminat stadal, un edil charismatic, gaze, asfalt, ce îi mai trebuie Vlădeştiului?
Se află pe bancnota de 10 lei? Deci le are pe toate, este una din comunele care se apropie de micile orăşele germane pe care le vedem de pe autostrăzile Europei. Este un oraş liniştit, unde ordinea, curăţenia, bunul simţ…, da, altceva domină. Este o poveste de succes a cum s-a dezvoltat satul românesc de după 1990, asta doar dacă avem oameni care ştiu să respecte natura, să aibă perspective şi să sfiinţească locul.
De fapt nici nu ştii când ieşi din Râmnic şi intri la Vlădeşti sau se simte diferenţa abia acum când iarna aduce alt covor pădurilor şi alte sens serilor de Vâlcea.
Este un alb frumos unde doar brazii se simt bine. Este iarna din Vlădeşti unde zăpezile zâmbesc. Vrăbiile se ceartă prin curte iar doi motani privesc panicaţi spre fulgii care se topesc pe caldarâm.
Olăneştiul curge lin mângâie în dans picioarele de egrete şi acoperă mreana speriată cu unda lui catifelată.
AP