Anul 2020 trebuie să fie anul confirmării turistice a Perişaniului, spune primarul Ion Sandu

Comuna aşezată la cea mai înaltă altitudine de Vâlcea (900 – 1000 de metri), Perişaniul un important nod rutier, în Ţara Loviştei, va trebui să confirme în acest an că este o destinaţie turistică de excelenţă.

“Avem de toate, suntem în mijlocul munţilor, avem istorie, de la Posada, până la Marele Război, avem urme de fortificaţii care provin din perioada tracică, aici este leagănul Ţării Româneşti, avem vechii aurarii de pe Băiaş, avem una din cele mai mari colonii de licheni din ţară, o poiană a ghioceilor, suntem la poalale nordice ale Munţilor Cozia, avem de toate, pentru ca localitatea să fie una cu adevărat turistică. Avem un aer curat, balnear am putea spune, avem o compoziţie şi un amestec de tradiţii care combină muntenescul, cu transilvăneanul şi oltenescul de nord”, spune primarul Ion Sandu. 

Edilul spune că anul 2020 este o provocare turistică pentru această zonă şi o provocare pentru Ţara Loviştei, de departe una “din cele mai frumoase depresiuni intramontane din România”.

Acesta spune că vor funcţiona 2 pensiuni în 2020 dar sunt doar primele din viitoarele structuri hoteliere care se vor ridica în Perişani.

Cadrul natural Comuna Perişani este aşezată în nordul Depresiunii Loviştei, depresiune intramontană din cadrul Carpaţilor Meridionali, în străvechea Ţară a Loviştei. Prima atestare documentară a localitătii a fost la data de 10 Ianuarie 1519, în hrisovul dat de Neagoe Basarab, prin care se întăreste slugerului Dragomir si fiicei sale Neacsa stăpânirea asupra părtilor din Podeni, Bumbuesti jumătate, Bratovesti si Clocotici.

Analizand documentele istorice, se poate desprinde cu certitudine, că teritoriul actual al localităţii Perişani ca, de altfel, al întregii Ţări a Loviştei, a fost aprig disputat, din cele mai vechi timpuri, dovadă fiind faptele istorice ce s-au petrecut aici iar mai recent, desele modificări ale structurii administrativ-teritoriale a zonei. Acest lucru nu este o pură întâmplare el se datorează aşezării zonei la graniţa dintre principatele române şi faptului că, pe aici, se făcea cea mai scurtă legătură, peste munţi, între Ardeal şi Muntenia, venind dinspre Sibiu spre Curtea de Argeş.

Din punct de vedere geografic apreciem peisajul ca fiind specific depresiunilor intramontane, totuşi, cu un climat moderat şi relativ blând, propice locuirii umane, spre deosebire de depresiunile intramontane din Carpaţii Orientali care au un climat mult mai rigid. Aceasta se datorează extinderii mult mai mari a depresiunii de o parte şi de alta a Oltului, ceea ce îi conferă un climat de adăpost. Zona este dominată de Masivul Cozia (1668 m.), situat la sud, şi de prelungirile muntoase ale Munţilor Făgăraş care se află la o distanţă, totuşi, mare (peste. 10 km.) de zona locuită.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *