Am fost în Raiul aflat la 8 kilometri de Râmnicu Vâlcea, în Regatul Lacului Frumos

Nu aş fi crezut că pot spune vreodată că am văzut marea de nori tocmai la poalele Râmnicului, că sunt undeva în Rai şi zăresc marea albă care înconjoară oraşul, Vlădeştiul, Bujoreniul şi tot judeţul.

Mai viu ca oricând, am intrat în Rai. Şi nu departe, la zeci de mii de ani lumină, dincolo de ceruri, ci doar la doi paşi deasupra unor dealuri luate din tablouri şi puse în realitatea bidimensională a firii.

lacul-frumos3Acolo, la Fundătura, soarele e mai intens decât la muritorii de jos. Iar în Rai am întâlnit şi o mănăstire. Una cu nume de lac, o bijuterie românească, aflată aici, atât de aproape de sufletul nostru atât de pur în românitatea lui.

Din centrul Vlădeştiului, localitatea cu alură de canton eleveţian, te strecori, preţ de 6 kilometri, pe drumul care duce la Raiul Însuşi, construit de Dumnezeu în subcarpaţii Vâlcii, să aibă unde să se “hodine” atunci când are trecerea blândă prin casele lui sfinte, care împodobesc constelaţia de minuni a lumii ecleziaste.

lacul-frumos2Şi am urcat prin  combinaţia de case de Vâlcea de secol XIX, prin alura demnă a caselor de secol XX şi printre casele sprintene şi cochete de secol XXI. Un compozit al firii noastre, dar în bun simţ elaborat şi cu respect faţă de fagul de margine. Şi apoi, brusc, drumul fuge ca un apucat, nebun în pădure. Un drum de asfalt, care sărută fiecare mesteacăn, se îndrăgosteşte, pe rând, de salcâmi, adulmecă miros de floare sălbatică şi, deodată, se pleacă smerit. Acolo, în faţa minunii lui Dumnezeu. Mănăstirea Lacul Frumos. Un cadou minunat, care domină acest început de veac, unde sfinții aleargă nestingheriți printre fluturi, ca o joacă naivă, iar cerul râde zgomotos, de sparge norii.

Soarele, un soare sălbatic, saltă brusc temperaturile de toamnă ultimă, aruncă norii jos spre poale, într-o mare albă şi se iubeşte cu pădurea. Este minunat să fii ca un Crusoe pe insula de dealuri, să te simţi în Rai. Aici este o comoară. De aici începe Regatul Interzis. Al cerului şi al pădurii. Regatul legendelor, cu flori carnivore, cu lacuri cu prinţese, este o minunăţie plină de vis, timp şi eternitate.

lacul-frumos4Pentru că, de fapt, la Vlădeşti, pare că natura joacă pe prima scenă, printre casele frumoase, dantelate în cerul de noapte, în apusul dinspre Buila, în fagul care se pregăteşte de somnul iernii. Ultimii greieri se ascund în iarbă să nu-i mai prindă roua rece, iar un fluture de vară aleargă bezmetic spre un felinar.

Vlădeştiul, primul oraş verde, primul orăşel aerisit, lasă natura să învelească locuinţele cu iederi lungi ca urma de şarpe, cu struguri de boltă aromaţi şi cu păpădiile de toamnă. Pe lângă curţi miroase încă a mentă, iar drumul staţiunii se întinde leneş, să adoarmă încă o noapte de sfârşit de toamnă târzie.

Liviu POPESCU

loading...

3 comments

  • George Achim

    N-ai vazut si scris tot.Adevaratul RAI este chiar LACUL FRUMOS (sau Frumoasei),Liviule,nu schitul care i-a imprumutat numele si faima… Mai aveai patru Km.si vedeai cu adevarat RAIUL(Primul lac…fara fund,pentru ca se afla pe o punga de apa-strat freatic dublu,cu vegetatie unica,doar aici creste o floare carnivora…).Schitul este fara valoare,e facut prin staruinta staretului,care l-a pacalit pe nea Avrinte…

  • ger

    O propunere din Bavaria / Germania

    Dacá mai aveti drum la Vládesti, poate scrieti si despre BISERICÁ / Preot paroh Constantin Stánescu…

    Cum a pornit totul, má refer la
    Bisericá si Casa Parohialá…cu ce ajutoare….precum si ceasul din turnul bisericii
    si acel clopot cu un ton “cristalin”…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *