Alexandru Iona Cuza și cei 11 Moși din Șirineasa, povestea satului Ciorăști

Dacă Moldova a avut un Moş Ion Roată, România lui Cuza a avut în Valahia Mică, în Oltenia monahală, nu mai puţin de 11 moşi.

Ne aflăm în anul 1862, în Şirineasa de azi, dar pe locul sfânt al Mănăstirii Hurezi. Mănăstire care avea proprietăţi „de la un capăt la altul de giudeţ” şi pe care marele domn al României Mari l-a dorit oferit celor care munceau de atâtea veacuri.

Valea Morilor, un sat mic, curbat de dealuri pe o înghesuială de pământ adăpostea mori de vânt şi 11 colibe. 11 căscioare mici dar cu 11 oameni harnici şi destoinici care lucrau cu simbrie pentru popi dar care aveau aproape codrul, susurul apei şi liniştea pământului. 11 moşi, se spune în scrierile istoriei, pe care domnul Cuza i-a întâlnit în lungile lui drumuri prin ţară.

„Dar locul acesta nu e locuit chiar de nimeni?” a zis marele Vodă. „Ba da”, i s-a răspuns de un vlădică. Sunt 11 moşi colo peste deal, la margine de codru. Şi Vodă a mers la ei să-i vadă: Moş Druguescu, Moş Rădulescu, Moş Ciurdescu, Moş Şerbănescu, Moş Măgălescu, Moş Păuşescu, Moşii Marin, Pătru şi Ghiţă Ţurleanu şi Moşii General şi Emanoil Oprescu. Cei 11 localnici care retraşi de lume, împreună cu femeile, fetele şi ginerii, locuiau aici, într-o izolare şi o eternitate a timpului.

Cuza a fost plăcut impresionat de aceste locuri şi după secularizarea averii Mănăstirii Hurezi, 1430 de hectare de teren au fost împărţite celor 11 moşi, aceştia devenind primii moşneni ai Şirinesei de azi. Pământâul a fost împărţit în chingi ba lungi ba late, ca să nu fie cu supărare, de la marginea Pescenei până la marginea Băbeniului. Fiecare moş a primit 130 de hectare, de fâneaţă, de livadă, de pădure. Şi apoi cei 11 moşneni au trăit în belşuguri şi armonie.

Sunt de fapt cei 11 strămoşi ai Ciorăştilor, singur sat de moşneni din această parte de judeţ, un sat care numără peste 800 de suflete azi, dar potrivit primarului Ion Streinu, „90% sunt urmaşii acelor moşi. Toţi ştiu că se trag din cele 11 familii, fiecare bătrân sau tânăr din Ciorăşti ştie că face parte din neamul Druguşetilor, al Şerbăneştilor, al Păuşeştilor şi tot aşa. Este istoria locului. Un pământ care a hrănit în peste 150 de ani atâtea familii. Dar fără a se uita moşul din care provine fiecare”

În timp au existat şi conflicte între familii dar care nu au ţinut mult, pentru că cele 11 hotare erau clar delimitate prin reforma agrară şi nimeni nu îndrăznea să se opună istoriei.

Acesta este Ciorăştiul, 11 moşneni ai lui Cuza, 11 familii care au întemeiat o istorie, un sat. 11 moşi care şi azi trăiesc în mintea celor 900 de ciorăşteni. Oameni care merg la câmp cu respect pentru acel început, merg la biserică de sărbători şi cumpănesc bine viitorul. Doar sunt moşnenii lui Cuza Vodă…

Şi asta nu este singura povestea Vâlcii, este poate una din cele 1001 de istorii care au întemeiat acest frumos judeţ de România, cu oameni care au demnitatea trecutului prinsă în ADN, respectul proprietăţii şi faţă de natura sfântă a muntelui, a dealului, a râului. Luncavăţul râul care străbate şi acum cele 11 chingi, cele 11 moşii, ştie cel mai bine poezia de atunci şi prezentul de acum