Al treilea război mondial bate la uşa Europei de Est

După noile mutări pe scena politică, putem afirma că ceva destul de periculos, ceva iminent pare a se produce. Tabla de şah geopolitică pare a se aranja pe modelul Europa 1937 – 1938, de această dată Rusia având rolul de factor stimulator.

Să ne imaginăm un scenariu extrem de plauzibil, unde avem o Rusie ţaristă pe stil nou, cu un popor înfometat (venitul mediu în Rusia se situează undeva între 150 – 200 de euro), cu o elită foarte slabă şi vulnerabilă.

Cu o oligarhie strâns unită în jurul liderului suprem. Rusia nu are presă independentă, nu are o economie privată, competitivă în adevăratul sens al cuvântului, dar este predispusă la fanatism. Rusia este o mare necunoscută pe harta lumii, destul de imprevizibilă şi cu o versatilitate de neimaginat.

Ce poate face Putin pentru a stimula hrana propriului popor? Să le ofere mituri? Dar miturile pot fi oferite şi ele până la un punct. Trebuie şi ceva acţiune. Dar o acţiune nu poate fi făcută fără cap şi fără un plan bine conceput, altfel ar fi sinucidere curată.

Rusia a beneficiat din plin de două mari avantaje în planul vestului, o administraţie democrată, Obama, extrem de absentă în plan  extern şi o schimbare de lideri la Bruxelles, cu o garnitură foarte subţire. Juncker nu e Barroso, avem o Comisie Europeană mult mai amorţită în decizii, preocupată, mai degrabă, de fumatul prin baruri şi de dimensiunea pătlăgelei…

Criza refugiaţilor, artificial sau natural apărută, a venit ca o mănuşă pentru noul soviet de la Moscova. Pentru că a lovit exact în naţionalitatea statală a bătrânului continent, deranjând pe vechii occidentali şi ridicând din letargie extremismul şi anarhia, legitimând-o politic în Germania sau alte state, generând Brexitul. Declinul elitelor occidentale încremenite în proiect a dus la o hartă extrem de periculoasă în Est.

Privind noua hartă a Europei Orientale ne cutremurăm, mai toate piesele de şah de pe tablă seamănă mai degrabă cu produşi ai Kremlinului decât cu unii în tradiţie occidentală – Milos Zenan (Cehia), Roberto Fico (Slovacia), Viktor Orban (Ungaria), Tomislav Nikolic (Serbia), Igor Dodon (Moldova), Rumen Radev (Bulgaria), Alexis Tzipras (Grecia), Recep Erdogan (Turcia).

Este cutremurător să priveşti această hartă decisă prin vot, nu ca în anii ’45-’48, cu tancul, fiind un regres efectiv al democraţiei, dar şi un mare semn de întrebare privind cauzele care au dus la  eşecul politicii tradiţionale.

Putin are, aşadar, piesele puse pe tabla de şah. Să nu uităm recentul incident din Muntenegru, unde s-a încercat o lovitură de stat, pro-rusă, dejucată la timp. În acest decor, România este cea mai stabilă în acest moment şi slavă cerului că ambele partide mari au un discurs pro-occidental, exceptând isteriile lui Ponta. În acest moment, România nu are decât aliaţi naturali în zonă – Polonia, Ucraina şi statele baltice. Ucraina este însă amputată şi destul de instabilă.

Trump este o necunoscută atât pentru noi, cât şi pentru ruşi. De politica externă americană este nevoie pentru a vedea scenariul următor. Dacă Trump va reactiva doctrina Monroistă, UE va fi lăsată să se descurce, dar îi va fi greu cu atâtea probleme în interior. America este singura garanţie că Putin şi Noul Est al Europei nu vor forma o platformă care nouă, românilor, să ne dea frisoane.

Vom avea un al Treilea Război Mondial? Dacă da, Rusia îl va genera printr-un atac direct asupra unui stat baltic sau a unuia scandinav. În acel moment, Uniunea Europeană se va prăbuşi, multe state vor ieşi din NATO şi se vor reactiva orgolii şi frustrări naţionale în acest colţ de lume. România va intra în  război într-o mare de inamici. Fără SUA, nu vom rezista mai mult de 24 de ore, iar a doua zi, harta nostră nu va mai semăna deloc cu cea din prezent.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *