Aderarea României la Schengen ar trimite acasă vreo 10.000 de maghiari

Articolul precedent cu privire la poziţia Olandei în cazul aderării României la Schengen a suscitat nenumărate critici pe tema unei lacune a noastre referitor la taxarea mărfurilor.

Nu, ştim că Schengen nu înseamnă taxarea mărfurilor, dar România în spaţiul Schengen înseamnă altceva, altă prestanţă, altă poziţie în cadrul Pieţei Internaţionale. Şi, implicit, portul şi oraşul Constanţa.

Rotterdam 2Prin aderarea României la Schengen, graniţa de est efectivă a Uniunii se mută pe malul mării. Şi nu privim doar transportul de mărfuri prin Mediterana, recte Suez sau Bosfor şi Dardanele, vorbim de toată piaţa de cargouri care traversează, de-a lungul, Marea Neagră, de la ruşi sau dinspre Baku. Vorbim de un nou drum al mătăsii, România devenind poarta Europei efective. Iar Constanţa ar deveni un hub central pentru toată marfa dinspre Orient şi Asia. Şi nu doar marfă, am abordat şi subiectul aeroportului Constanţa, prin transportul de pasageri. Un al doilea Amsterdam de Est, în ceea ce priveşte transferurile aeriene.

Şi, vorbind de port, în 2012 cine credeţi că dădea târcoale, ca să preia managementul privat al Portului Constanţa? Aţi ghicit! Olanda!

Bun, nu vrem să fim acum prăpăstioşi, poate că olandezii aveau interese benefice nouă şi doreau să ridice standardele acestui port la nivel de Rotterdam sau…, sau… De ce spun asta?

Pentru că, după a primit flit de la Bucureşti, imediat Olanda a spus că MCV-ul nostru nu e bun şi că ar fi cazul să călcăm apa dacă vrem Schengen, cu toate că arestasem deja un fost premier şi puşcăriile româneşti începeau să înfulece carne de miniştri şi primari.

Ne întoarcem la acceptarea României în Schengen şi spunem că nu doar Olanda este cel mai ostil partener. Pot fi acuzat aici de teoria conspiraţiei, departe de mine de a bate câmpii, dar am eu impresia, cu matematică pură, că un alt mare adversar, extrem de pervers, pândeşte la uşa intrării noastre în Schengen, deşi la faţă zâmbeşte cu drag. Cine? Nimeni altul decât vecinul nostru drag de la Vest, Ungaria.

Intrarea României în Schengen duce la pierderea a aproximativ 10.000 de locuri de muncă pentru vecinii noştri. Adică, de la vameşi, poliţişti de frontieră şi tot ansamblul ce ar privi restructurarea vămilor din ţara vecină. Adică o industrie frontalieră se destramă în Ungaria, adică apare un dezechilibru social masiv pe piaţa locurilor de muncă din ţara vecină. Ţară căreia criza refugiaţilor i-a picat mănuşă, cum s-ar spune, şi, în mândria genetică a ungurilor, ei se simt marii apărătorii ai Graalului Schengenist, neezitând să ridice garduri între ei, croaţi, sârbi şi români.

Deci Schengenul nu este profitabil nici pentru olandezi, care ar trebui să-şi împartă felia de porţi comerciale ale Europei cu „o Românie de rang II european”, şi nici pentru Ungaria, care ar trebui să-şi trimită acasă vreo 3000 de vameşi, vreo 2000 de poliţişti de frontieră, plus contabili, directoraşi, funcţionărime etc, adică, potrivit unor calcule, în jur de 9640 de angajaţi maghiari ar suferi direct în urma aderării României la spaţiul Schengen şi, implicit, a desfiinţării graniţei dintre ţara noastră şi Ungaria.

Dar să nu le fie teamă, cu Olanda la şefia Uniunii Europene şi cu o criză a refugiaţilor care abia a început, România nu va pupa Schengen până prin anii 2025, cel puţin.

Mihai IONESCU

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *