Absolvent a două facultăți, arestat, torturat, umilit, supraviețuitor al ”Piteștiului” – eroul din cimitirul Oteșanilor

În cimitirul din Cârstănești, Oteșani se află înmormânt un erou. Un simbol al rezistenței anticomuniste. Asta a fost dorința lui să fie înmormîntat la Oteșani.

Cine este Aristide Ionescu, despre care primarul Mircea Oprișor spune că și-ar dori să organizeze un memorial, pentru ca românii să nu uite istoria.

Aristide Ionescu  fost arestat în noaptea de 3 mai 1949 şi a fost torturat timp de două luni la Securitatea din Craiova de către anchetatorii Fracase şi Mihuţ. Prin sentinţa 1562 / 1949 a Tribunalului Militar Craiova a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru delictul de a fi transportat cu căruţa alimente la luptătorii anticomunişti din munţii Arnota. Doi dintre fraţii săi, Anton şi Ilie,  au fost, de asemenea, condamnaţi la închisoare. A fost închis la penitenciarele Jilava şi Gherla. La Gherla, în camera 81, a fost bătut zilnic de studenţii „reeducaţi” Stoian Ion, Puşcaşu Vasile şi Popa Ţanu. A fost eliberat în data de 23 iulie 1953 de la penitenciarul Craiova. A publicat o lucrare despre partizanii ucişi la Arnota, despre călăii acestora şi despre propria experienţă carcerală (Dacă vine ora H, pe cine putem conta?).

A fost vicepreşedinte al Fundaţiei Memoria şi un membru activ al AFDPR. Din 2001, a fost iniţiatorul seriei de simpozioane “Experimentul Piteşti – reeducarea prin tortură”, organizate în fiecare toamnă la Piteşti.

Aristide Ionescu este unul dintre marturisitorii crestini care au patimit in temnitele comuniste ale vremii sale, invatand cum rugaciunea, rabdarea si iertarea sunt in stare a birui pana si cele mai crunte suferinte. Ca o concluzie a ceea ce a vazut si a patimit in inchisorile comuniste, Aristide Ionescu, spune: „Aici a fost lucrarea diavolului; a fost raul absolut.”

Aristide Ionescu s-a nascut in data de 7 decembrie 1921, în judetul Vâlcea. Parintii sai au primit de la Dumnezeu opt copii, sase baieti si doua fete. Deoarece tatal sau luptase pe front, in luptele din cadrul Primului Razboi Mondial, el si-a dorit din toata inima ca fiii sai sa nu ajunga in transee, drept pentru care i-a sfatuit pe toti sa-si indrepte pasii spre Teologie.

Tanarul Aristide nu a vrit însă și va urma insa cursurile Liceului Lahovary, dupa care va absoli doua facultati: Facultatea de Horticultura si Academia de Studii Economice, ambele din Bucuresti. Deoarece urma studii superioare si avea frati mai mari trimisi pe front, tanarul Aristide a scapat de a fi inrolat in armata, el ramanand ingrijitorul de baza al familiei sale.

Ca urmare a convingerilor sale, la varsta de numai 22 de ani, Aristide Ionescu va fi arestat pentru intaia oara in luna octombrie a anului 1944. Fiind inchis in inchisorea din Ramnicu Valcea, acesta a patimit alaturi de marturisitori precum Radu Gyr si altii, asemenea lui. Dupa o perioada, el va fi mutat in inchisoarea din Baile Olanesti. In iarna aceluiasi an, el va fi insa eliberat.

In iarna anului 1946, el va conduce insa o miscare anticomunista, drept pentru care va fi iarasi arestat. Din inchisoarea de la Horezu el va evada, fugind pe un geam dosnic. Mai apoi, vreme de doi ani, el a stat prin paduri si locui tainice. In luna decembrie a anului 1948, fugarul Aristide Ionescu va fi iarasi arestat. In urma unui viclesug privind adevaratul sau nume, el va fi eliberat de securisti.

Odata eliberat, el ii va sprijini pe fugarii din Muntii Arnota. Mai apoi, in noaptea zilei de 2 mai 1949, el va fi arestat pentru a treia oara de securisti. De aceasta data, el va fi inchis in temnita din Craiova, in urma unei condamnari de patru ani. Dupa terminarea condamnarii, el va patimi in temnita inca aproape patru luni de zile.

Inainte de a ajunge la inchisoarea din Gherla, Aristide Ionescu va patimi in inchisorile din Jilava si Pitesti. In inchisoarea din Gherla, marturisitorul Aristide va patimi mult din mana lui Turcanu, care venise aici de la Pitesti, spre a implementa acelasi experiment diabolic de „reeducare”. In urma unor torturi fizice si psihice de neimaginat, condamnatii trebuiau sa isi faca „autodemascarea”, adica sa-si tradeze familia si prietenii, indiferent de conditia acelora.

Chiar si dupa eliberare, Aristide Ionescu a fost urmarit de Securitate, pana prin anul 1980, el avand deja intocmite vreo douazeci de dosare de urmarire. In casa natala a fost istalat sediul CAP-ului regional, drept pentru care Aristide se va muta in Pitesti, unde nu va putea lucra decat ca muncitor. Pentru o perioada, el va munci ca liber intreprinzator, in domeniul comertului cu vinuri, iar mai apoi ca muncitor la „Vinalcool Stefanesti”.

Alaturi de sotia sa, Aristide a trait mai bine de saizeci de ani. In anul 1990, marturisitorul Aristide Ionescu a initiat un simpozion international, numit „Experimentul Pitesti”, spre a comemora neincetat groaznica cadere umana, definita „reeducarea prin tortura”. De asemenea, astazi, el este vicepresedinte al Fundatiei MEMORIA.

Ca un rezumat moral al perioadei comuniste, Aristide Ionescu incheie ferm: „Numai credinta ne-a salvat. Adica exact ceea ce urmareau sa distruga in noi prin inchisorile comuniste. Voia sa ne anihileze ca oameni si sa uitam ce si cine suntem, sa uitam de Dumnezeu, sa uitam tot si sa devenim animale.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *