Abandonată la naştere, o tânără cu obezitate, salvată de la moarte, în comuna Stroeşti

Am rămas mut azi, atunci când de dincolo de iarna asta rece am auzit o poveste, de fapt o dramă, drama unui copil, a unui adolescent şi a unei tinere căreia i s-a dat o şansă la viaţă.

De multe ori lângă noi se petrec adevărate cutremure sociale, destine care se frâng, societatea nu le observă, le ignoră, îşi urmează cursul ei, fără efort, fără solidaritate. Atunci apare examenul maturităţii, rolul de Om.

O tânără, o tânără care în mod normal ar fi putut avea o viaţă cursivă, cu iubiri, cu familie, cu bune şi cu rele, a fost condamnată şi de oameni şi de destin.

Acum 20 de ani, apare pe lume, în Stroeştii Vâlcii, un copil,  să îi spunem Luiza. De fapt nu contează numele ei. Este un nume acolo, pe care tumultul vieţii îl va şterge. Mama Luizei nu a vrut-o. După 2 săptămâni, mama decide că e prea devreme să-şi ia rolul în serios de mamă şi o abadnonează şi pleacă înapoi la Pietrari, părăsind familia. Tatăl Luizei, om care lucra pe şantiere şi venea rar acasă, acceptă faptul că soţia era mai amatoare de ale tinereţii valuri, dar ia decizia să aibă grijă de fetiţă. Copilul creşte şi apar problemele de sănătate. Fata are mai multe astfel de boli dar pentru tratarea acestora era nevoie de bani mulţi, pe care familia nu avea de unde să-i facă rost

Luiza creşte alături de tată şi cei doi bunici. La ţară, izolată, pentru că era altfel. Nu e o copilărie fericită, alimenataţia este complet nesănătoasă, dar cei trei o iubesc şi neavând bani să se ocupe de sănătatea ei, îi aferă doar afecţiune. Fetiţa suferă de dereglări hormonale, glandele sunt extrem de afectate şi de la vârsta adolescenţei, devine semi imobilizată.

Moare bunica prima dată, cei doi bărbaţi nu se descurcă, se îmbolnăveşte şi tatăl şi anul trecut moare şi el. Fata, ajunsă la 20 de ani, la peste 200 de kg greutate, rămâne cu bunicul de 87 de ani. O dramă, asistentul comunitar ajunge la concluzia că nu mai au altă soluţie decât internarea fetei într-un centru medical pentru că altfel, fata va pieri.

“Ne-am deplasat acasă la familie. M-am îngrozit, fata mânca zahăr, casa era într-o dezordine de nedescris, bătrânul trist şi abătut. Era clar că trebuia să ne implicăm altfel ne vom confrunta cu o dramă de proporţii. Şi vă spun sincer, o lună şi mai bine, au durat toate demersurile noastre pentru a salva această fiinţă. Ştiu din păcate, din experienţa personală, ce înseamnă să te confrunţi cu o asemenea problemă, ce impact emoţional are atunci când te îngrijeşti de o fiinţă cu handicap. Dar acesta este testul social, între a fi om sau un oarecare”, spune primarul Toma Ciolacu.

Autorităţile locale din Stroeşti  au cerut aprobarea mamei naturale pentru a lua fata în grijă şi a o trimite într-un centru medical. Deloc surprinzător, mama fetei a spus un  da, fără probleme, dar nici măcar nu a vrut să ştie despre ce este vorba.

Autorităţile i-au internat pe ambii (bunic şi nepoată)la Spitalul Horezu, în timp ce au dus diligenţe pentru ca externalizată fata să ajungă într-un centru medical unde să urmeze tratament.

“Nu a fost uşor dar am reuşit în cele din urmă. Fata noastră este acum la Lădeşti, sub supraveghere medicală, alimentaţie sănătoasă, medicul care are grijă de ea, este un om cu adevărat de toată isprava. Da, am reuşit, am reuşit să punem capăt unei drame”, spune liniştit Ciolacu.

O dramă oarecare, ca multe altele dintr-o Românie, pe care arareori o vedem. Unii o văd şi atunci se triază apele. Unii arată că sunt oameni, atunci când trebuie.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *