Moştenirea lui Ion Iliescu a fost pierdută definitiv la poker de Dragnea şi Dăncilă

PSD, cel mai mare partid după 1990 a funcţionat graţie unor lideri care au ştiut să fie foarte abili în a exploata sensibilităţile unei majorităţi ceva mai simple, mai empirice, unei vaste categorii de cetăţeni care se simţeau confortabili într-o doctrină paternalistă.

PSD lui Ion Iliescu şi al urmaşilor săi nu a fost un partid al elitelor, nici nu avea cum să fie, o ţară nu e formată doar din intelectuali sau sociologi şi filosofi. PSD lui Ion Iliescu a fost axat şi direcţionat spre omul simplu, fie spre pensionar, fie spre sindicalist, fie spre rătăcitul tranziţiei, care nu reuşea să iasă din cub, să facă saltul din comunism spre capitalism. Un partid eterogen care îl avea şi pe Vanghelie şi pe Cristian Diaconescu contemporani.

De aceea, axialul Ion Iliescu a produs regional acei tătuci, pe care istoria politică i-a numit baroni, un fel de boieri de epocă fanariotă care erau şi mumă şi ciumă pentru populaţia regiunii. Nu un partid al bibliofililor sau al  cafenelei, ci un fel de sprijin din umbră pentru o categorie uriaşă de români care avea nevoie imediate şi nu unele metafizice.

Uşor, uşor această moştenire a intrat pe o parte arivistă iar tătucii au ajuns să depăşească acele cadre legale, devenind un fel de feudali care conduceau sistemele şi au apărut a fi nemuritori. Au ajuns să fie acei stăpâni de judeţi, cu precădere în acele judeţe unde gradul de sărăcie şi înapoiere din punct de vedere al infrastructurii era destul de mare. Unde şansa de a manipula cu succes societatea era mult mai mare mare, unde vulnerabilităţile erau trăsături fireşti.

Prăpastia însă în România s-a adâncit mai ales odată cu integrarea în UE în 2007 iar PSD a început să aibă o problemă de credibilitate. Liderii cu precădere. Năstase a început să fie perceput ca un opulent şi epatant dar avea încă priză la populaţie, Geoană însă a avut ghinionul de a întâlni un animal politic ca adversar, vorbim de Traian Băsescu. Victor Ponta s-a grăbit şi a ars etapele căzând pradă unui baron feudal, gen Liviu Dragnea. Acesta din urmă, provenind din bişniţăraia rurală s-a năpustit asupra României, confundând-o cu Teleormanul. Fără charismă şi fără o capacitate de a înţelege gradul de emancipare al unui segment impresionant de electorat a furat moştenirea lui Iliescu, a translatat-o spre scopul său meschin, subordonându-şi un partid care avea încă oameni mult mai inteligenţi decât el.

PSD-ul s-a mutat din planul social al mulţimii spre o clasă favorizată, devenind ca şi PDL, un partid clientelar, un clan bazat strict pe o structură etatistă şi pe o loialitate siciliană. A crezut că mituind populaţia va deveni simpatic. Numai că spre deosebire de anii 90, România nu mai era o ţară ieşită din peşteră, ci era o ţară cu arome de Europa, o ţară cu o vastă categorie de antreprenori, de oamnei care îşi luaseră viaţa în mâini. O ţară care nu mai privea umil spre mai marii zilei, care nu contemplau un costum Versaci sau un Porsche condus de un Dinu Păturică local,  dimpotrivă privea cu dezgust, la parvenitismul bugetar şi clientelar.

Pe acest culoar a eclozat USR. Ca o reacţie atât la PSD cât şi PNL, partid care a copiat la scară redusă clanul (din cauza timpului mai mic de guvernare).

PSD a fost măturat azi definitiv de pe scena politică. Asta nu înseamnă că poporul de stânga a trecut imediat spre USR sau PNL. Această categorie diferită de boema dreptei este orfană de lidership. Ar putea fi Ponta, pentru că până la urmă acesta este personajul zilei de azi. Nu ştim, vom vedea. Cert este că la această oră un segment de electorat care are aşteptări imediate, care are nevoi nu sofisticate, orbecăie după o direcţie.

Aşa cum l-au anulat pe Dragnea, nu se omoară nici după Orban sau Iohannis sau Barna. Şi în niciun caz nu vor vota cu Dăncilă. Pe care chiar şi ei o consideră depăşită total de prezent.

Ce va urma? O echilibrarea a scenei politice. Un partid de stângă coagulat de un lider (Ponta sau altul) pe dreapta, liberalii iar pe segmentul progresist, USR. O scenă în trei, care vor fi sensibil egale şi care vor guverna prin coaliţii.

Un lucru este cert. PSD a murit. Dragnea şi Dăncilă au pariat toată moştenirea lui Iliescu şi au pierdut-o. La aceast oră, a început cu siguranţă o hemoragie spre Pro România. Unul dintre parlamentarii PSD este azi considerat trădător. Petrea. Dar eu zic altfel. A avut instinct şi nu de ieri de azi.

În ceea ce priveşte viitorul, PNL a primit un cartof fierbinte. USR joacă la offside. Restul nici nu mai contează.

Liviu POPESCU