75 de vâlceni au murit pe Dealul Merzei, o întreagă companie fiind decimată în 1916, un singur supravieţuitor

Povestea eroilor de la Cacova își are începutul în ziua de 9/22 septembrie 1916, când un companie din Regimentul Vâlcea nr. 2, primește misiunea „de a efectua o recunoaștere ofensivă contra forțelor inamice ce stăpâneau satul Orlat. În acest context, o subunitate a companiei a fost încercuită și izolată în acest teren muntos împădurit. Una din subunități, o companie comandată de sublocotentul de rezervă Vasile Godeanu, a luptat în încercuire pe dealul Merezi, împotriva unor forțe superioare ca număr și ca dotare”, scrie Victor Atanasiu.

Două săptămâni au rezistat soldații români în încercuire, iar în acest răstimp oamenii din Cacova au fost cei care le-au asigurat hrana: mămăligă, ceapă și apă. „Locuitorii s-au strecurat prin grădinile ce se mărgineau cu pădurea și prin pârâiașe spre plaiul care ducea la munte, unde fiecare avea câte o colibă de adăpostire. Ei și-au lăsat porțile de la curți descuiate ca și ușile de la case, unde se găseau alimente”, povestea, în urmă cu ani, Stanciu Stroia, martor ocular la acele evenimente. Vocile ostașilor români ajungeau până în sat, văicărindu-se : „Ah, mamă, de ce m-ai făcut? Copiii mei, veți rămâne orfani de tată…”. Jertfa celor 75 de ostași vâlceni reprezintă unicul caz de eroism de masă, din timpul primului război mondial, ostașii au luptat sub deviza: „Murim, dar nu ne predăm.” S-au bătut cu adversarii până au terminat muniția, după care s-au luptat la baionetă, dar din lipsă de muniție și ca urmare a superiorității inamicului, un regiment de honvezi au reușit să decimeze subunitatea în întregimea ei și să cucerească dealul Merezi.

Lupta de pe dealul Merezi a fost dramatică, notează Victor Atanasiu, 75 de oameni murind atunci. Un singur ostaș a scăpat cu viață: slt.(r) Gavril Godeanu, fratele eroului slt.(r) Vasile Godeanu, de profesie învățători. A scăpat cu viață ca urmare a faptului că în noaptea respectivă s-a strecurat printre punctele de pândă inamice, cu misiunea a ajunge la comandantul Regimentului 2 Vâlcea să raporteze că muniția le lipsește aproape cu desăvârșire, precum și alimentele, solicitând ordin de a ieși din încercuire.

La care, comandantul regimentului i-a ordonat să reziste, că vor primi ajutoarele necesare, ceea ce nu a mai avut timp. Masacrul s-a produs în noaptea de 9 septembrie 1916.

Și-a văzut fratele murind, apoi a fost luat prizonier şi dus în Germania. A revenit în țară abia un an mai târziu, a fost remobilizat în Regimentul 2 Vâlcea şi a participat la campania armatei române purtată în 1919, pentru alungarea armatei ungare a evreului cominternist Béla Kun.

Trupurile celor 75 de morți au fost îngropate de localnici: „După ce peste înălţimile de lângă satul Cacova se aşternuse liniștea, o linişte lugubră pentru cei din partea acestor locuri, din ordinul jandarmeriei maghiare, au fost obligaţi să îngroape în tranşee trupurile celor 75 de ostaşi români”. Șapte ani mai târziu, osemintele lor au fost reînhumate după datina creştină străbună într-un mormânt comun, pe platoul Augur, de pe acelaşi deal Merezi. La căpătâiul lor au aşezat o cruce pe care au scris un epitaf simplu, dar răscolitor: „Aici se odihnesc 75 de eroi din Regimentul 2 Vâlcea. Glorie eternă din partea sătenilor din Cacova”. La ceremonie a participat și familia Godeanu, care a reușit să identifice trupul fiului mort, învelit într-o manta de piele, pe care l-a dezhumat și l-a transportat în localitatea natală Nisipeni jud. Vâlcea, unde l-a reînhumat în cimitirul satului.

Eroul supravieţuitor Godeanu este din satul Nisipi – Fârteţeşti, cum de acolo sunt şi 20 dintre cei care au murit pe Dealul Merzei.

Liviu POPESCU