Top 10 minuni ale Vâlcii pe care turistul e obligat să le admire in Costești

Costeștiul și cele 10 locuri fantastice din centrul spiritualităţii româneşti pentru care merită sa vizitezi Vâlcea

Despre Costeşti se pot scrie manuscrise, adevărate liturghii de neam românesc, un patrimoniu cum rar poate fi găsit laolaltă în acelaşi loc precum este identificat aici între două râuri care înconjoară Muntele Stogu, Sfinxul Costeştilor.
De la Zănoagă şi până la trovanţii mistici se află o întindere de biserici, de peşteri, de chei, de livezi, de case de munte, de oameni, un arhipeleag de frumos care are două peceţi, meteora Arnotei lui Matei Basarab şi Academia Creştină a Bistriţei. Două bazilici ale timpului vechi care dau tonul unui frumos eclectic de simbol românesc.
Acesta este Costeştiul, o nouă monadă pe Drumul Mănăstirilor Olteniei de sub munte, o localitate care înconjoară piramida Stogului, singura comună care deţine moştenirea zeilor în mijloc, un munte mic, un Sfinx pus de Dumnezeu între apele Costeştiului şi Bistriţei. De jur împrejur sunt case de munte cu cerdac mare, cu păduri în curţi, cu izvoare minerale care ies din pântecul acestui munte.C
Costeştiul este Athosul României, prin diversitatea eclzeiastă pe care o cuprinde. La Costeşti am avut prima Academie din Ţara Românească Pelerinul urcă la Arnota, meteora Vâlcii, mănăstirea care atinge cu turlele paradisul, dar nu înainte de a vedea ultima cale de mocăniţă din sudul României. După ce îl salută pe Matei Basarab, coboară la schitul Păpuşa, apoi ia carte veche de la Mănăstirea Bistriţa. Şi nu uită să se închine la schitul Peri.

1.Muzeul Trovanților
Cele mai mari mistere ale pământului sunt cele referitoare la Mama Natură, ea care este autoarea celor mai incredibile minuni care aparțin lumii noastre. Printre aceștia se numără și Trovanții, pietre vii care respiră și cresc.
Operă științifico-fantastică?
Nu, realitate pură. Călătoria de a descoperi aceste formațiuni stâncoase care au o viață proprie vă conduce direct în Costești,România. Aici experții au descoperit existența acestor pietre unice. De fapt, trovanții se comportă exact ca un organism viu crescând precum copacii, de exemplu.
O excursie la Costești se poate transforma într-o experiență suprarealistă și magică, comparabilă doar cu cea a unui film științifico-fantastic. Aici, de fapt, în rezervația națională Muzeul Trovanților, locuiesc aceste roci care, conform experților, au o vechime de aproximativ 6 milioane de ani.

2. Mănastirea Bistrița
„Cu zestrea ei de odoare liturgice, moşii, venituri din vămi sau scutiri de dări, cu importanta bibliotecă pe care o deţinea încă din secolul al XVI-lea, Mănăstirea Craioveştilor de la Bistriţa a însemnat enorm pentru Ţara Românească.
Alexandru Odobescu, în 1861, „semnalează la Bistriţa 150 de manuscrise, dintre care 80 slave, 40 româneşti şi 30 greceşti”, iar Grigorie Tocilescu, în 1884, ridică de la Bistriţa „două sute şaizeci şi două de cărţi româneşti, greceşti şi slavoneşti.
Aici ia fiinţă cea mai importantă şcoală românească în secolul al XVI-lea. În 1620 Mihail Moxa scrie, la Bistriţa, prima istorie universală intitulată „Cronograful Ţării Româneşti”. În prezent, manuscrisul se află Moscova. Importanţa lui rezidă în aceea că după ce autorul tratează la început probleme ale istoriei universale, ajunge ca la final să vorbească despre istoria românilor, prezentând, de pildă, între altele, lupta lui Mircea cel Bătrân de la Rovine (prezentare considerată a fi sursa de inspiraţie a lui Mihai Eminescu pentru Scrisoarea a III-a). Pentru realizarea lucrării sale Mihail Moxa foloseşte importante documente ale epocii: „Cronica lui Constantin Manasses” (secolul XII), „Cronografia pe scurt a patriarhului Nichifor al Constantinopolului”, „Letopiseţe sârbeşti noi”, „Cronica anonimă bulgară”.
Costeştiul a devenit, după aducerea aici, la Mănăstirea Bistriţa, a moaştelor Sfântului Grigorie Decapolitul, un important loc de pelerinaj religios. Barbu Craiovescu este un personaj în jurul căruia s-au ţesut multe legende. Se spune că, la 18 ani, întemniţat la Ţarigrad şi condamnat la moarte, el s-a rugat Sfântului Procopie, care l-a salvat, ‘transportându-l’ în schitul închinat acestuia, pe valea Bistriţei oltene.
Legenda spune că, dorind să o înzestreze cu moaştele unui sfânt şi auzind de minunile săvârşite de Sfântul Grigorie Decapolitul, Barbu Craiovescu se duce la Ţarigrad să le cumpere de la turcul care le avea în posesie. Turcul i-a cerut ca preţ greutatea moaştelor sfântului, în aur. Când le-a pus pe cântar, moaştele atârnau greu, dar când banul Barbu Craiovescu a pus galbeni pe celălalt taler, moaştele s-au uşurat, iar turcu a exclamat: „Vezi, vezi, creştin la creştin trage”.

3. Un ținut al cheilor de munte, sparte de apele repezi
Drumul rupe muntele, alături de sălbatica Bistriţă, pe urmele aleii Reginei Maria a României, desenând grote şi palme uriaşe în peretele Căpăţânilor și formand Cheile Bistriței. Este un drum ca un miracol de vară, răcorit de umbra versanţilor drepţi, prin care doar vulturii zboară nestingheriţi. Trecem pe lângă marea grotă a urşilor şi ne continuăm frumosul traseu printre munţi. Într-un luminiş, se face o cărare de munte care ajunge la Arnota sfântă, pe după munte şi în valea pârâului geamăn Costeşti. Apoi mergem până la bifurcaţie. Un drum în stânga, pe malului Gurguiului, şi unul pe malul Cuca, cele două pâraie care formează nebuna Bistriţă. Drumul merge bine până sus, la limita brazilor.
Cheile Costeşti sau Cheile Pietrenilor sunt situate în apropierea comunei Costeşti din judeţul Vâlcea, în cadrul Parcului Naţional Buila-Vânturariţa din Munţii Căpăţânii. Cheile se desfăşoară de-a lungul pârâului Costeşti pe o distanţă de aproximativ 4 kilometri şi au fost declarate rezervaţie naturală, în această zonă existând numeroase izvoare minerale sulfuroase, clorurate, bicarbonatate, sodice, hipotone, amenajate pe versantul de pe partea dreaptă a pârâului. Apa minerală sulfuroasă este recomandată pentru ameliorarea unor afecţiuni ale rinichilor, stomacului, precum şi pentru boli endocrine.

4.Manastirea Arnota
Despre Arnota, fostul Arhiepiscop al Râmnicului, Gherasim Cristea, spune că „înseamnă ultimul pas spre Dumnezeu. Este locul cel mai înalt şi la propriu şi la figurat. Acolo, un clopot mare sună: bam!bam!bam! Despică văzduhul peste tot, de parcă acolo începe facerea lumii…’.
Drumul spre Arnota este unul care urcă serpentinat pe lângă cariera de piatră şi lasă în spate Valea Bistriţei, râul care a dăltuit în munte cele mai înguste chei în calcar din România.Înainte de a intra în curtea mănăstirii, într-o pădure de mesteceni şi molid, panorama care se vede până dincolo spre Măgura Slătioarei, îţi taie răsuflarea. Se vede pitorescul drum al mocăniţei, turlele impozante ale Mănăstirii Bistriţa, localitatea Costeşti, cu casele mari cu un etaj, o veche aşezare păstorească.
Mănăstirea Arnota nu este una mare, are aspect de cetate cu ziduri groase, dar pe cât este de mică, este pe atâtde cochetă. Iar liniştea de aici, de pe vârful muntelului, confirmă zisele fostului arhiepiscop al Râmnicului. Da, Arnota este mănăstirea care te apropie de Dumnezeu. Şi nu doar ca altitudine. O curte plină de flori de toamnă, cu alei curate, în care şi şoaptele au ecou, câţiva călugări care îţi dau senzaţia că nu păşesc. Locul pare încremenit în timp. Mânăstirea Arnota se înscrie în arhitectura specifică epocii de tranziţie marcată de domnia lui Matei Basarab. Menţionăm câteva elemente care definesc arhitectura bisericii: naosul în formă de treflă urmează tradiţia sârbească cu patru masive de zidărie proeminente pe care se sprijină turla octogonală atât în interior cât şi în exterior; pronaosul mic, aşezat transversal pe axul bisericii, are tavanul boltit, cu două calote sferice pe pandantivi, despărţite printr-un arc; pridvorul, mai mare decât pronaosul, a fost adăugat ulterior (în timpul lui Constantin Brâncoveanu), are arcade înalte pe trei laturi, o boltă originală configurând crucea greacă după principiul constructiv constantinopolitan şi o turlă scundă, cu ferestre pe cele opt laturi; decorul exterior este din cărămidă aparentă, cu arcaturi delicate în partea superioară între brâu şi corniţe; părţile inferioare ale faţadelor, precum şi turla, sunt tencuite, ele fiind, probabil, la origine decorate tot cu cărămidă aparentă; cornişele sunt zimţate, în stil bizantin; baza turlei mari este decorată cu panouri dreptunghiulare largi, din cărămizi rotunjite în relief; ferestrele au chenare de piatră simplă.

5. Hanul Vatra – Hanul Regilor de la poalele Meteorei Arnota
Costeştiul este staţiunea regilor. Sau aşa se spune. Aici, Casa Regală a României a vrut o staţiune unică prin dispunerea ei geografică, prin marea colecţie de daruri de la Dumnezeu. Pentru că la Costeştii de Vâlcea, în jurul Micului Munte al Stogului şi la poalele Meteorei Arnota, există minuni care sporesc frumuseţea celui mai frumos judeţ al României.
Vâlcea a oferit lumii prima localitate muzeu, un arhipeleag de comori care curg dinspre Parcul Naţional Buila Vânturariţa, mângâie Cheile Bistriţei şi se roagă la călugării din vechile schituri. La Costeşti a funcţionat prima „Academie a Valahiei”, la Mănăstirea Bistriţa. Aici, regele iluminat Matei Basarab şi-a dorit loc de odihnă la Arnota, mănăstirea de pe creastă. Tot aici, avem primele biserici rupestre şi un superb canion, loc de plimbare al Reginei Maria. Aici, Carol s-a îndrăgostit de munte, aici, trovanţii cu puteri magice protejează drumul spre Horezu, aici, prinţul Charles al Marii Britanii a preferat să meargă pe jos, aproape de proiecţia raiului pe pământ. Aici, pântecul pământului a scos afară izvoare medicale minerale, aici, monarhii români de secol XX au vrut prima staţiune regală, cu primul pavilion regal…
Aici, Dan şi Otilia, doi tineri corporatişti care au lucrat în Germania timp de peste 15 ani, au simţit că e cazul să se întoarcă, să se întoarcă acasă, la Costeşti, la poalele Meteorei Arnota, şi să continue visul regelui. Visul de a crea cea mai elegantă zonă turistică şi cel mai frumos loc din Depresiunea Horezului, din Tirolul românesc.  Arhitectul Dan Loidl a văzut ruinele fostului stabiliment al băilor, o construcţie vernaculară cu motive brâncoveneşti, şi a decis că e cazul să readucă la viaţă, după 100 de ani, spiritul frumos al Costeştiului regal.

6. Brancoveanu Glamping
In Comuna Costesti, la poalele Parcului National Buila-Vanturarita a aparut un altfel de loc primitor pentru turiști. Este destinat celor care vor sa adoarma admirand stelele sau vor sa se trezeasca dimineata inconjurati de natura și de ciripitul pasarelelor.
Aici relaxarea departe de aglomerările urbane este la ea acasă și te poti bucura de liniste, iar singurele animale care pot deranja sunt caprioarele, veveritele sau vulpile.
Glampingul este un camping cu stil într-un cadru natural deosebit.
Mai precis, glampingul înseamnă petrecerea vacanței în mijlocul naturii, având la dispoziție toate facilitățile unei cazări într-un hotel de 4 sau 5 stele: căldură, pereți și paturi.

7. Pestera Sfîntului Grigorie Decapolitul
Și cel mai important lucru, la Bistriţa Costeştiului este că aici avem biserici rupestre. Deasupra mănăstirii, în Peștera Sfântul Grigorie Decapolitul, se găsesc două biserici rupestre, una bine ascunsă în galeriile peșterii, la fel de veche ca și mănăstirea căreia i-a servit drept tainiță pentru odoarele de preț în caz de invazii, iar cealaltă a fost construită în 1635 în ‘Fereastra Peșterii’, aflată la circa 30 de metri înălțime în Cheile Bistriței, într-o sală spațioasă în care se coboară pe o scară săpată în stâncă.
Ce spune Paul de Alep despre Peştera Sfântului Grigore Decapolitul “Cand ne-am urcat sa vedem acea pestera, ne-am suit pe o singura poteca, unul cate unul, pe un urcus greu, avand in dreapta noastra o prapastie inspaimantatoare, pana jos, la albia raului. Din aceasta cauza, pe cea mai mare parte a drumului, ei pun alustrade prinse din copac in copac. Am ajuns la acel loc cu mare greutate si cu multa osteneala. De la povarnisul dealului pana la pestera, cam cat o aruncatura de piatra, sunt niste scanduri lungi si inguste ca de podet, slujind drept balustrade; cand se tem de vreo primejdie, le ridica. Si aici stau in siguranta, ca nici chiar dracii nu-si pot face drum la ei. La poarta sunt doua ferestruici de fier, prin care am patruns ca animalele, in patru labe; si am continuat sa inaintam de-a lungul tunelului, unul cate unul, la lumina tortelor, pana ce eram aproape morti de oboseala. In sfarsit, am iesit intr-un loc intins si neted, unde am cercetat cu evlavie biserica cladita intr-o mare infundatura ce comunica cu exteriorul, si alaturi de ea este o chilie curata, locuita intotdeauna de un calugar. Langa biserica, la rasarit, este o alta infundatura mare, care comunica cu exteriorul si cu valea, unde, dupa cum se spune, numai in zori patrunde o raza de soare. In pestera este un izvor cu apa limpede, care curge mereu din plin. Acest loc nu are nimic de jur imprejur, ci numai un munte inalt si rapos, care se ridica dincolo de rau.”

8. Bisericile Rupestre din peștera liliecilor
Pornind din culoarul de acces, în partea stanga se merge spre „Bisericuța rupestră Ovidenia”, iar în partea dreapta se coboară spre deschizatura cea mare a peșterii, unde se afla „Bisericuta zidita a Sfintilor Arhangheli”. Cele doua bisericuțe din peștera sunt deosebit de valoroase, in jurul acestora desfasurandu-se o vasta activitate duhvniceasca și culturală
Despre Ovidenia aflăm că este cel mai vechi monument istoric aflat în Peştera Liliecilor Se presupune că prima biserică din peşteră a fost ridicată la sfârşitul secolului al XIII-lea, aceasta ruinându-se în secolul al XIV-lea, când călugării au părăsit peştera şi au construit biserica Bolniţa, în vremea egumenului de la Tismana. Datorită conformaţiei galeriei, nu respectă specificul bisericilor ortodoxe, având altarul dispus spre nord-vest. Este alcătuită doar dintr-un naos de dimensiuni modeste (3 x 2,20 m) şi dintr-un altar, iar în pereţii laterali au fost decupate firide ce simulează ferestrele.
Sunt minunate şi este obligatoriu pentru pelerini să fie vizitate.

9. Poteci pentru eternitate, pe urmele reginei Maria.
Pentru că Regina Maria a iubit Costeştiul, pentru marea doamnă a Ţării Româneşti, aici, la Bistriţa, unde venea cel puţin o dată pe lună, era paradisul românesc. După ce participa la slujba de mănăstirea Bistriţa, alegea să meargă pe cheile râului, destul de înguste, încârcându-se suficient pentru a treburile politice ale vremii. Regina Maria nu este primul monarh care a îndrăgit Costeştiul, Carol I este primul suveran care dorea să transforme aşezarea din Oltenia de sub munte, într-o staţiune regală.

10. Pestera Ursilor
Cheile Bistriţei sunt pline de grote, de zeci şi sute de mii de ani. În peştera Urşilor s-au găsit urme din neolitic, fosile ale urşilor preistorici și vetre de foc conservate aşa cum erau ele în timpul culturii Cucuteni .
Peṣtera Urşilor se află la aproximativ 500-600 metri de intrarea în chei. Înălţimea tavanului este impresionantă și-ți taie respirația daca te incumeți să pășești pe acest tărâm sinuos. Peștera nu a fost niciodată exploatată în totalitate şi nu este electrificată. Că a fost parcursă o lungime de 700 de metri, se știe, dar, in adancul ei nimeni nu știe ce mistere ascunde. Accesul este dificil, exista o balustrada din lemn care te ajută să ajungi la intrare iar in liniștea monumentală a pădurii se aude doar adierea vantului și chemarea muntelui.