4 călugări sihaştri, pustnici ai peşterilor Coziei, au fost canonizaţi la Vâlcea, de PF Daniel

Peste zece mii de credincioşi au participat miercuri, la Râmnicu Vâlcea, la ceremoniile prilejuite de sfinţirea Mănăstirii Antim şi de canonizarea a patru sfinţi – Daniil şi Misail de la Turnu, Neofit şi Meletie de la Stânişoara.

Ceremoniile religioase au fost oficiate de PF Daniel, patriarhul BOR, reprezentanţi ai Patriarhiei Antiohiei, în fruntea delegaţiei aflându-se PF Ioan, Patriarhul Antiohiei şi al Întregului Orient, reprezentanţi ai Bisericii Georgiei, precum şi peste treizeci de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române.

Încă de la primele ore ale dimineţii, zona parcului Magheru din Râmnicu Vâlcea a devenit neîncăpătoare, mii de credincioşi din municipiu şi din judeţ, dar şi din cele învecinate, au luat cu asalt noua mănăstire Antim, fostul schit Troianu. Străzile din zonă au fost blocate de sutele de maşini ale credincioşilor, poliţia fiind nevoită să dirijeze traficul pentru a nu se forma ambuteiaje.

De altfel, zona este un puternic simbol religios dar şi istoric, fiind locul unde Generalul Magheru a adunat, în 1848, armata de revoluţionari paşoptişti.

Liturghia a avut loc în aer liber şi a fost oficiată de PF Daniel, patriarhul BOR şi PF Ioan, Patriarhul Antiohiei, după care a urmat slujba de canonizare a celor patru sfinţi şi târnosirea noii biserici a Mănăstirii Antim.

În aceste zile, la Râmnicu Vâlcea se sărbătoresc Zilele Sf. Antim Ivireanul, protectorul oraşului.

Părintele Ştefan Zară şi Părintele Antim Motorga spun despre Sf. Daniil că acesta a trăit la sfnti1începuturile secolului al XVII-lea.

„(…)a trecut peste Olt, oprindu-se sub muntele Cozia. Cunoscând dinainte locurile acelea, şi-a gândit unul ca să-şi poată săpa o peşteră. Şi stânca pe care a ales-o vădeşte faptul că era cunoscător în cele ale pustiei, că pe atunci nimeni nu se ducea la această nevoinţă, fără să cerceteze locurile sau să fie ştiutor despre cum va trăi acolo. Peştera ce şi-a făcut-o Sfântul Cuvios Daniil este bine aşezată, cu vedere spre soarele cel de amiază, atunci când căldura lui este mai cu tărie, spre a usca umezeala scoasă de stâncile mai nisipoase din locurile acelea, făcându-i şi o ferestruică pentru o mai grabnică zvântare, îndreptată cu gura sa către adierea făcută dinspre Olt”.

În ceea ce priveşte Cuviosul Misail, „odraslă din părinţi binecredincioşi”, acesta intră în Mănăstirea Cozia de tânăr, petrecându-şi viaţa în smerenie şi în iubire desăvârşită de aproapele şi de Dumnezeu. Acesta a fost ucenicul lui Daniil.

sfinti2„A ieşit din mănăstire şi s-a sălăşluit lângă cuviosul Daniil, care, nevoind să mai izgonească pe ucenic de la el, nici să-l mâhnească pe cel pe care îl avea ca pe un adevărat fiu după Dumnezeu, s-a dus cu dânsul şi, săpând o altă peşteră lângă a sa, s-a bucurat cu duhul de împreună nevoitorul său. Peştera cuviosului Misail s-a făcut pe partea dinspre răsărit a stâncii coziene, aproape în acelaşi fel, ea luminându-se cu soarele cel de dimineaţă şi uscându-se cu adierea venită dinspre pădure”.

Sfântul Cuvios Neofit s-a născut în veacul al XVI-lea din părinţi creştini ortodocşi, cu frică de Dumnezeu şi cu evlavie sfântă. Acesta şi-a săpat o chilie în partea de apus a muntelui numit Sălbaticul şi acolo „s-a nevoit singur în aspre osteneli şi în neîncetată rugăciune, primind după o vreme tunderea în marea schimă călugărească”.

Al patrulea sfânt canonizat miercuri, Sfântul Cuvios Meletie, a trăit în sihăstria Stânişoarei la cumpăna veacurilor al XVI-lea şi al XVII-lea. El era de loc dintr-un sat aflat în preajma Mănăstirii Cozia, unde a şi intrat ca vieţuitor din fragedă vârstă. „Aici s-a nevoit în post şi rugăciune până în ziua în care, la rugăminţile lui, stareţul său i-a dat binecuvântare să mergă la părinţii sihaştrii şi să se nevoiască dincolo de Olt. Cuviosul şi-a săpat o peşteră în partea de sud a Muntelui Sălbaticul, munte în care se nevoia şi pustnicul Neofit. Acolo a rămas fericitul, a primit marea schimă şi s-a ostenit vreme de peste 40 de ani, slăvind neîncetat pe Dumnezeu şi păzindu-şi mintea curată de cugetele cele rele”.(canon.ro)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *