Legendele celor două râuri cu acelaşi nume – Pesceana, din judeţul Vâlcea

Două legende, două râuri, două poveşti… acelaşi nume.

Pesceana.

Un bou a lovit cu copita într-o stâncă şi de acolo a ţâşnit minunea. Un izvor cu apă pură, din măruntaiele pământului, a ieşit ca o poveste în mijlocul unui codru întunecat, unde lighioanele zăceau de sete într-un timp când soarele ardea de luni bune pe ceruri fără urmă de ploaie.

Asta e una din legendele care spune că, acum peste 1000 de ani, când seceta omorâse tot ce cuprinde de la pădurea Şirinesei în jos, când albiile pâraielor efemere erau pline de nisip pesceana1fierbinte, iar animalele zăceau muribunde, s-a produs minunea.

Un bou alb dintr-o turmă care încerca să pască printre rugii de pe deal, a fugit ca turbatul în pădurea Higi şi acolo a lovit cu piciorul într-o stâncă. Piatra s-a mutat şi, de sub ea, a ţâşnit apă limpede, care a curs spre vale şi a dat viaţă pământului de la Pesceana spre Creţeni şi apoi spre Suteşti…

Altă legendă spune că, în pădurea contelui Higi, de fapt se afla o cetate dacică, un avanpost creat chiar de Deceneu, ridicată sus, pe vârf de colină, iar izvorul Pescenei a fost săpat de daci pentru a aduce apa în fortăreaţă, pentru a rezista în caz de asediu.

Cert este că apa Pescenei din Vâlcea de Est pleacă din pădurea Higi şi curge prin Amărăşti, Glăvile, Pesceana, Creţeni, Suteşti, Drăgăşani până la împlinirea în râul Olt.

În Vâlcea de vest, de sub ruinele unei cetăţi dacice din Ghioroiu, pleacă un alt izvor, din pădurea de stejar care mărgineşte Vâlcea cu Gorjul. Tot apa Pescenei, un râu cuminte care udă valea Bălceştiului, a Lăcustenilor, Ghioroiu şi Zătreni, până la împlinirea lui în undele pesceana2Olteţului.  Aici este o altă legendă, una cu ielele care au zămislit-o pe Pesceana, prinţesa cu tată pământean, un haiduc de codru, chipeş, care a căzut cu drag inimii unei anume Anna, fiinţă nemuritoare, din altă lume.

Legendele construiesc, de fapt, zestrea noastră, a românilor, deşi, etimologic, cele două râuri au nume slavone. Pesok este slavul „nisip”, iar Pesceana înseamnă apă nisipoasă. În timp, cele două ape s-au numit Peşteana, denumire pe care o întâlnim chiar şi în vorba localnicilor din Lăcusteni.

Două râuri, două istorii, acelaşi nume, acelaşi judeţ, primul atestat de Mircea cel Bătrân în minunata noastră Valahie…

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *