20 de tineri roeşteni au murit în cea mai sângeroasă luptă din Al Doilea Război Mondial

Pe 17 septembrie 1944, acum 70 de ani, începea bătălia de la Oarba de Mureş, care a durat 20 de zile, până pe 6 octombrie 1944. Românii au plătit foarte scump, cu vieţile a 11.000 soldaţi, forţarea Mureşului şi cucerirea punctelor fortificate de hitlerişti pe dealul Sângeorgiu.

De multe opri se spune că aici a fost Katyn-ul românesc. Istoricii menţionează că atacul frontal a fost ordonat de sovietici doar pentru a se răzbuna pe armata română care a fost masacrată efectiv pe dealurile Iernutului. Cu toate acestea armata română a reuşit o victorie uriaşă…dar cu ce preţ-

La „Oarba de Mures” numai din satul Cuieni au murit pe front 20 tineri din contingentul 1944. In cinstea acestora si a tuturor celor cazuti pe front in cel de al doilea război mondial s-a construit „Monumentul Eroilor” situat la intersecţia D.N. 65 C cu D.J. 643 B, prin grija si cu aportul material al doctorului Vilceanu Gheorghe care a pierdut in timpul războiului pe frontul de Est doi bravi unchi sublocotenenţi in armata romana.

Este cel mai mare sacrificiu pe care roeştenii l-au dat în luptele de pe frontul de est. Se spune că soldat din Oteşani care făcea parte dintr-un pluton din Divizia 9 a plecat în permisie înaintea luptei, tocmai ce-i născuse soţia. Când s-a prezentat la apel a cerut să fie retrimis alături de camarazii săi din pluton, de cei din Roeşti. A fost refuzat. Soldatul a insistat. Într-un târziu a aflat adevărul. Plutonul său nu mai exista, fusese decimat în lupta de la Oraba de Mureş.

De aceea când trecem prin Roeşti pe lângă monumentul de la intersecţie, tăcem câteva secunde pentru tinerii care au murit într-o confruntare dramatică, undeva pe dealurile transilvane, eliberând România de nazişti.

Liviu POPESCU