Vâlcea, cel mai frumos judeţ din România (III)

De ce spunem, în al treilea episod, faptul că Vâlcea este cel mai frumos judeţ din România? Am fost acuzaţi că este o exagerare a unui patriotism local sau un fel de protocronism pe stil nou… Nu, nu este asta, dimpotrivă, este urmarea firească a unei cunoaşteri în detaliu a acestui judeţ, un judeţ dispus echilibrat, cu trei forme de relief şi cu localităţi care s-au dezvoltat pe baza unei istorii extrem de bine nuanţate pe cele trei paliere.

Treimea de sud a judeţului Vâlcea îmbină şi combină totodată, atât de frumos şi de armonios cromatic, istoria şi prezentul, fiecare colţ de judeţ are în el povestea nobiliară a Evului Mediu şi a Renaşterii româneşti. Treimea de sud a Vâlcii, de la Voiceşti, Zătreni, Grădiştea, Sineşti, Livezi, Tetoiu, Suteşti, Diculeşti, Popeşti, Făureşti şi urcând până sus, spre Măldăreşti, culminând cu Drăgoeşti, conţine parfum de legendă. Aici sunt teritoriile locuite de marile familii boiereşti – Tetoienii, Pârâienii, Sineştii, Măldăreştii, Zătrenii, Boiceştii, Otetelişenii, Fârtăţeştii, Măciucenii, Zinca Golescu etc. Familii care au construit biserici de patrimoniu, care au participat activ la viaţa politică a României moderne, dar şi medievale. Aici a trăit Tudor Rudeanu, stolnic al lui Mihai Viteazul, au fost Drăgoeştii, boierii vlastelini. Au fost participanţii activi la Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, boierii Otetelişeni, care au construit conace splendide, adevărate castele în miniatură,  Olăneştii, care au trasat o axă a modernului… Familii care au creat viaţa politică a veacului XIX, fie pe linia conservatorilor, fie pe linia liberalilor, au modernizat judeţul, au construit şcoli, muzee, au dat viaţă mondenă, au pus bazele Râmnicului frumos ante şi interbelic. Vâlcea a avut, de departe, cea mai numeroasă clasă de boieri, cum erau numiţi, dar nu boierii aceia pizmoşi, olteni, ci pe aceia cu ştaif, aristocraţi prin esenţă. Doar de aici au putut porni gândirea unui Nicolae Bălcescu şi avangarda paşoptistă (apropo de pleşoieni) sau stiloul lui Poenaru.

Treimea de sud a Vâlcii a fost exact nobilimea care a pus judeţul pe harta renaşterii naţionale şi culturale. Dar şi românii care au lucrat pentru aceşti boieri au avut parte de propria dezvoltare economică, cu foarte puţine cazuri de conflicte sociale între săteni şi boier. Mulţi români simpli au lucrat pe lângă un astfel de nobil, cum este Petrache Poenaru, care a activat pe lângă Otetelişeni şi a ajuns unul dintre cei mai renumiţi cercetători ai lumii, inventând stiloul. Iar dacă menţionăm aici familiile Brătienilor, ale Slăviteştilor, Lahovary, cred că depăşim istoria.

Treimea de mijloc a judeţului are, ca bază, marile mănăstiri pornite în Evul Mediu, care au fost nuclee de spiritualitate, nuclee de tiparniţă, deşteptare şi emancipare a poporului, academiile româneşti de început. Mănăstirile au dat stiluri arhitecturale, au păstrat românismul ca destinaţie ortodoxă şi au pus, azi, Vâlcea pe primul loc din punctul de vedere al patrimoniului ecleziastic. Vâlcea are tot atâtea mănăstiri de patrimoniu cât are toată Bucovina în trei judeţe. Localităţile mănăstireşti au devenit repere – de la Hurezi, Slătioara, Pietrari, Bărbăteşti, Buneşti, Govora, Costeşti, Frânceşti, Ştefăneşti… Case frumoase cu etaj, cu oameni gospodari, cu frica lui Dumnezeu, dar iubitori de pământ, au conturat dimensiunea de mijloc a acestui judeţ prea frumos în România. Vâlcea deţine trei astfel de mănăstiri domneşti de rang înalt, unde domnitorii au ales să treacă la cele veşnice (necropole domneşti) – Cozia, Arnota şi Hurezi (Mircea, Matei Basarab şi Brâncoveanu). Nu avem spaţiu aici să le menţionăm, de la nord la sud, pe toate – Cornetul, Cozia, Turnu, Ostrov, Stânişoara, Berislăveşti, Fedeleşoiu, Frăsinei, Troianu, Sărăcineşti, Jgheaburi, Bradu, Iezer, Pătrunsa, Pahomie, Arnota, Bistriţa, Surpatele, Dintr-un Lemn, Hurezi, Govora, Mamu, Dobruşa, Stăneşti şi zecile de biserici domneşti sau boiereşti sau sutele de troiţe şi biserici de lemn.

Iar treimea de nord a Vâlcii aparţine stăpânilor munţilor – moşnenii, cei pe care nu i-a putut înrobi nimeni, nici despoţii medievali, nici străinii, nici comuniştii, nimeni! Aici au existat obştile, acele formaţiuni comunitare care au stăpânit la comun piscurile de până la 2000 de metri. Aici au venit ciobanii ardeleni, cu sate cu tot, şi au transmutat tradiţii, au transportat cu totul localităţile lor de baştină. Aici au fost cruciaţii, italienii, aurul, nemţii etc.

Vâlcea?! Numai acest judeţ putea să aibă acest eclectism reuşit! Şi, aşa cum am mai spus, acest judeţ este cel mai bogat din ţară! Doar că vâlcenii nu realizează asta. Nu încă. Dar şi când o vor face…

Liviu POPESCU