Ză Gadfazăr I: Don Costello, Don Luciano, Don Bucano e presa de amore

Marea Famiglie Rossalino privea la înmormântarea ultimului Don al Famigliei Galbino, Don Cristiano, che fost asasinato  ultima domenica recenta.

Don Costello şi Don Luciano se uitau cum membrii Galbino plângeau în hohote pe ultimul drum al donului care fusese asasinato subito.

„Ştii ce Luciano, mie chiar îmi pare rău de tragica întâmplare. Che voiam eu să dispară acest Cristiano dar nici chiar aşa. Che este şi vita asta! Una vita tragica!”

Don Amzolini sări ca ars.

„Vita? S-o chem pe doamna…”

„Taci dracu. Vita, viaţa băi, la noi în limbaj! Nu vaca”, spuse don Costello

„He, uite pe don Andrănelo! Che dramatico piange! Ipocrito, he he, el volare de multo capo din Bucano. Ei, che due Vitorini, una fino şi altu che mutu care…pământul. Che lupte intestine incipio aici la Galbino”, spune don Luciano.

Don Margarito che venire cu presa de amore.

„Don Costello, che privito, che amore de presă. Tu e grande e magnifico, scrie presa de amore. Che distrugere la Galbino. E une amore sincero”

„E pe draco, e amore din cosa de CETO, e Bucano! Intrebare mio che succeso la Galbino, che venire Capo din Galbino? Adrănelo, Vitorino fino, Vitorino Popescere, un altro Homo?”

Don Amzolini ridere.

„Sexo sexo”

„Tu e porco e demento. Homo inseamna Homo che tu, che noi, nu Popo!”, zicere Luciano

In camera intare, don Vasilone, dona Luluţa, don Ovidiu, don Eugenio e don Mateio. Che erau veselino e felice.

Don Margarito citire presa de amore:

„Look, don Costello, presa scriere che don Lovinio e dona Iulia che venire a Rossalino!”

Tutti aplaudare. Don Costello no.

Sunare din telefono. Don Costello ridicare receptore. „Si, Si, certo, obligatore. Faciamo, bene, bene, e obligatore! Respecto, multo”

Tutii privire mirate.

don Amzolini intrebare.

„Papa Francesco sunare, no?”

„Mă-ta!”

Don Costello ridicare privito a tutii. „Sunato don Gutano, presto, rezolvare rapido chestiune dorito”.

Tutii agitare. Don Gutano e sacro.

Una telefono sunare iară. Luciano rispondi. Lui faţa intunecare. Apoi.

„E oribilo…Aflate che don Lovinio discutare con Galbino, con don Buşano e don Grigorio”

Mario Puţo