Un muzeu de arheologie și paleontologie mai puțin cunoscut în Vâlcea se află în stațiunea Băile Govora
Băile Govora ocupă un loc special în peisajul turistic al României. Stațiunea din județul Vâlcea s-a dezvoltat la sfârșitul secolului al XIX-lea, după modelul marilor stațiuni balneare europene, într-o perioadă în care se contura o nouă idee despre sănătate: apele minerale, natura și arhitectura pot contribui împreună la vindecare. Astfel a luat naștere un oraș conceput ca un ansamblu unitar, în care parcul, hotelurile și stabilimentul balnear făceau parte din aceeași experiență terapeutică.
Din anul 1973, în cadrul instituțiilor cultural – educative ale județului Vâlcea, funcționează muzeul din Băile Govora. În anul 2014, colecția și patrimoniul au fost strămutate pe strada Sfatului, nr. 14, Băile Govora, Vila Alexandru Iliescu.
Colecția de arheologie conține peste 4000 de piese, începând cu perioada preglaciară reprezentată prin exponate fosile de mamut, ursus arctes si ursus spaeleos din Paleoliticul superior, epoca neolitică, perioada de tranziție spre bronz, începutul ș epoca bronzului clasic, prima și a doua epocă a fierului, precum și un bogat material arheologic ce documentează perioada Antichității.
Este o colecție datorată preotului Gheorghe Petre Govora, care timp de peste trei decenii a cercetat plaiurile vâlcene și a adunat un bogat și interesant material arheologic, numismatic, obiecte de artă religioasă și carte veche românească.
Într-una din numeroasele săpături arheologice pe care le-a făcut, Petre-Govora a descoperit un mormânt de incinerație care data din perioada 2000 î.Hr.
„Incinerația era așezată într-o oală mare, de vreo 80 cm înălțime. Am găsit oala așezată cu gura în jos, protejată de lespezi de piatră. În ea erau prezente cenușă și oase calcinate. La circa 10 cm de bază, oala avea o gaură. S-a putut constata prin cercetările de laborator, că perforarea a fost executată după arderea vasului. Asta înseamnă că era una din oalele deja confecționate, care abia pe urmă a fost găurită și folosită ca vas-urnă”
Gheorghe Petre-Govora este primul cercetător care a demonstrat că acea perforație este „fereastra sufletului”. La nici un gânditor nu întâlnim această expresie. Este un concept care-i aparține în totalitate.
Astfel, o practică ritualică legată de moarte, la fel ca și ceremonialul înmormântării, sunt construite pe convingerea că sufletul omului părăsește trupul, iar după ce stă un timp pe lângă casă, pornește pe drumul fără întoarcere și se înalță la cer. O astfel de secvență este faptul că fereastra din camera mortului se deschide pentru ca sufletul să iasă
Parterul clădirii muzeale, compus din patru camere, este rezervat arheologiei, iar etajul conține expoziția de carte veche românească, icoane pictate pe lemn și sticlă din secolele XVII – XIX și obiecte de artă creștină.
Preotul-arheolog Gheorghe Petre Govora a fost prieten şi colaborator al unor reputaţi arheologi ca Al. Vulpe, P. Roman, D. Berciu, Gh. Bichir, a participat la sesiuni de comunicări, a publicat articole de specialitate şi cartea O preistorie a nord-estului Olteniei.
Muzeul de Arheologie și Artă Religioasă “pr. Gh. I. Petre-Govora” deține un patrimoniu alcătuit din 681 piese și grupat pe:
- Colecția de Arheologie cuprinde:
– Paleolitic: 17 piese;
– Dacic: 17 piese;
– Epoca bronzului: 215 piese;
– Neolitic: 126 piese;
– Hallstatt: 74 piese;
– Roman, Daco-Roman: 66 piese;
– Prefeudal, feudal: 51 piese.
TOTAL: 566 piese
- Colecția de Carte veche: 71 volume.
- Colecția de Icoane și Obiecte de cult: 44 piese (26 icoane, 18 obiecte de cult).
