Trebuie să ştim şi să respectăm contribuţia Vâlcii la naşterea României de la 1859

Primul gest politic de istorie nobilă pe care românii l-au făcut în istorie a fost atunci, în acel 24 ianuarie 1859. Atunci când a apărut România.

Să nu omitem câteva detalii: Ne aflăm în plin Concert European, când marile puteri semnaseră un acord transnaţional, după războaiele napoleoniene, românii fiind grupaţi în trei principate mărunte în acest mecanism global, unul înglobat într-un imperiu(Transilvania) iar alte două vasale Imperiului Otoman.

Dar fusese un 1848, an de graţie european care prevestea naşterea naţiunilor. Mai ales că deja iluminismul era în plină dezvoltare iar o uriaşă generaţie de tineri români erau şcoliţi la universităţile europene. Acolo, coconii valahi s-au întâlnit cu coconii moldoveni şi au realizat direct că vorbesc aceeaşi limbă, au acelaşi Dumnezeu şi aceleaşi aspiraţii.

De aici până la marele pas din 1859 nu mai era mult. Elitele aristocraţiei româneşti au înţeles că trebuie să joace foarte abil o carte a diplomaţiei prin care să adoarmă spiritul marilor imperii şi să facă o Unire, fără sacrificii în van, să nu se repete eşecul paşoptist

Atunci s-a născut prima clasă politică românească de geniu. O clasă politică pro-europeană dar şi naţională, prima combinaţie care a reuşit să importe atât normele europene de civilizaţie dar să şi nască o ţară, să unească o naţiune şi să îi dea perspective.

Unirea de la 1859, de faptul, actul de naştere al României (cu mult înaintea Germaniei sau Italiei) trebuie să fie material de studiu pentru clasa politică din prezent. Cum poţi realiza ceva imposibil într-un context în care oricine ar fi spus că va fi un eşec.

Vâlcea joacă cel mai frumos rol în acest contex. Oricum judeţul nostru, în anul 1848 îşi spusese cuvântul, fiind unul dintre marile centre revoluţionare. Vâlcea este judeţ boieresc, o uriaşă elită universitară şcolită la Sorbona, Viena, Budapesta, copii ai marilor boieri vâlceni – Pleşoieni, Tetoieni, Pârâieni, Lahovareşti, Zătreni, Măciuceni, Urșieni etc formează un grup monolit care vor participa la politica vremii. Aceştia se vor dovedi vizionari şi alături de restul boierimii române vor construi actul de la 24 ianuarie 1859

Vâlcea nobilă va construi ulterior o etapă uriaşă în emanciparea acestei ţări. Ministri, premieri, deputaţi şi senatori ai României de după 1860 până la instaurarea comunismului au făcut cinste şi au onorat acest pământ.

„Este o istorie, ştim că în Vâlcea noastră frumoasă sunt poate cele mai multe reşedinţe boiereşti din ţară, cu multe familii de neam care au scris istorie autentică. Şi mai ales începând cu 24 ianuarie 1859 şi mai apoi în secolul al XX -lea. Vâlcea a dat atunci o clasă politică matură, coerentă care nu s-a temut să-şi apere demnitatea naţională. Merită respectul nostru. Şi trebuie să învăţăm de la ei, de la acei politicieni care au reuşit imposibilul atunci, să construiască o ţară. Cred că şi azi când România pare profund divizată ar fi nevoie de o astfel de maturitate, de o masă rotundă, de punerea în acord pentru a reuşi să sintetizăm atât vocaţia noastră europeană dar şi să ne păstrăm identitatea noatră naţională în acelaşi timp. O fi 24 ziua Unirii Mici cum se mai spune, dar este mai mult de atât este actul de naştere al unui stat, al nostru şi atunci trebuie să spunem la mulţi ani românilor indiferent unde se află”, spune Constantin Rădulescu.

Aşadar să ne respectăm acest frumos judeţ, care, a construit acum mai bine de 150 de ani, o ţară a românilor.

Liviu POPESCU