Tomşanii Vâlcii, de la Mierea din Olimp la turismul de excelenţă

Suntem în Tirolul României, la pas prin comuna care începe cu nuferi la un capăt şi se duce pe malul Bistriţei, în sunet de mocăniţă, până departe, spre mijloc de Vâlcea.

Tomşaniul, da! Este vorba de localitatea care a fost binecuvântată de primii monahi, de primele biserici ale acestui pământ sfânt. Este locul unde, printre dealurile înalte ale Vâlcii, a apărut un ţinut străbătut de prima mocăniţă din sudul României.

La Tomşani, puţină lume ştie că se ghidau buştenii, că râul Bistriţei era cel mai important culoar de transport al masei lemnoase spre Băbeni. La Tomşani avem primii plutaşi cunoscuţi ai Vâlcii.  Poveşti de demult, neuitate însă de bătrânii din acest frumos colţ al Tirolului României.

La începutul veacului trecut, mocaniţa era fresca socială a unui timp în care, pe Valea Bistriţei, era furnicar de oameni. Unii care mergeau în jos spre Băbeni, alţii care se duceau spre munte, spre Buila. Tomşaniul era reper, o comună cu oameni gospodari, cu asprimea muntelui, dar şi cu politeţea hurezeană în suflet.

Tomsani1„Este o onoare pentru mine să fiu primar la Tomşani. Comuna noastră are un întreg compozit, de la trecutul voievodal, trecutul religios, prezentul, unde apicultura reprezintă de mult ingineria şi meşteşugul zonei, şi viitorul turistic. Toate eforturile noastre converg spre a face din Tomşani o destinaţie de excelenţă pentru cei care vin aici în vacanţe, în cea mai frumoasă Depresiune a României, Depresiunea Horezului”, spune Dumitru Pearcu, edilul din Tomşani.

Şi nu greşeşte. Zeci de bucureşteni au venit deja, în ultimii ani, la Tomşani şi au cumpărat proprietăţi, case vechi brâncoveneşti, pe care le-au renovat, au făcut din ele mici conace, au împânzit Valea Bistriţei cu un arhipelag de căsuţe, care mai de care mai frumoase, mai în spiritul tradiţiei. Case bistriţene, cum mai sunt numite…

Aici, la Tomşani, primăvara răsare, se spune, pe dealul dinspre Oteşani şi apune dincoace, odată cu toamna, spre Costeşti. Vara, culmea Builei priveşte părinteşte spre Tomşani, iar iarna, anotimpul liniştii, aduce zăpada spre gura sobei, ca pe un motan din povestea bunicii. Pentru că, la Tomşani, un întreg univers este strecurat pe culmile cuminţi ale Tomsani3bisericilor din lemn, aromat cu mirosul de fân cosit al verii şi răcorit cu undele Bistriţei nobile.

Tomşaniul se pregăteşte pentru omologarea oazei de sănătate. E vorba de izvoarele sulfuroase descoperite pe teritoriul localităţii. De aici şi până la identificarea şi atestarea balneologiei nu mai este mult, dar lucrurile trebuie bine documentate. Pensiunile au apărut, turiştii, de la an la an, cresc în pondere…

Şi se spune că mierea de la Tomşani are ceva din gustul ambroziei din Olimp. De aceea, numai zeii o consumă sau cei care vor deveni zei. Nu ştim sigur asta, dar, dacă privim Tomşaniul regal de la lacul cu nuferi până jos, spre Vâlcea de Mijloc, se poate spune că da, această localitate a fost construită de zei… sau măcar de îngeri.

Mihai IONESCU

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *