Ţara Horezului – locul unde Vâlcea are aşezat sufletul

Ţara Horezului este destinaţia de excelenţă a României. Ţara Horezului se duce de sub poalele Căpăţânilor, din Munţii Parâng, până jos spre Costeştii Muzeu, sus spre Vaideeniul ardelean sau spre simfonia Slătioarei. Ţara Horezului se scaldă în aroma arjanelor de la Stroeştii Vâlcii, mângâie culele Măldăreştilor… şi salută demn de lângă Otăsău, Pietrarii.

Ţara Horezului începe sus, la Romani şi se coboară în transhumanţa milenară, spre Vaideeni. Odată cu Luncavăţul şi Cerna, acest colţ de Românie ştie legendele haiducilor de codru, ale potecaşilor, ale ielelor de noapte…

Ţara Horezului aprinde lutul în mâinile ceramiştilor de pe Olari şi se cuibăreşte lângă Măgura Slătioarei. Este cea mai frumoasă întindere de sub munte, un platou al liniştii, al reculegerii, al poveştilor brâncoveneşti, dar şi al faptelor de vitejie ale lui Tudor Măldar. Este povestea Grecenilor, a Ogrezenilor, a lui Duca, a Urşanilor şi Vioreştilor. Este susurul Bistriţei care sparge calcarul, asta este Ţara Horezului.

O depresiune în miniatură, dar care are şi munte, şi biserici, şi pensiuni, şi brazi, şi stejari seculari, şi istorie, şi nobleţe. Aici, omul s-a jucat de-a Dumnezeu şi a modelat lutul, apărând ceramica de Hurezi. Aici, apa a modelat pământul şi a făcut piramide de pământ. Aici, în Ţara Horezului, au funcţionat două academii – Bistriţa şi Hurezi. Una a dat lumii înţelepciune, şi alta a dat un stil de arhitectură.

În Ţara Horezului, pe culmi, sună tălăngile, noaptea se aud ciuhurezii, duminica se aud clopotele, iar spre dimineaţă, cocoşii. În Ţara Horezului trebuie să stai preţ de o săptămână, să simţi cum pământul de aici are inimă, cum casele se adună, ca într-un basm potrivit cu feţi frumoşi şi cosânzene, de la Slătioara până la Pietrari. Pentru că Ţara Horezului se propagă peste tot, de la Arnota până jos, la Otăsău, de la Bărbăteştiul cu brâul de aur până la Stroeştii cu trandafiri sălbatici aromaţi.

Este o ţară unică prin diversitate, prin poezie, prin scrisul lui Săraru, prin Muntele care se înmoaie spre margine şi se scurge în zeci de pârâuri.

În Ţara Horezului se mai spune că, atunci când intri, trebuie să te descalţi, să mângâi iarba de aur cu tălpile goale, pentru că roua de aici este magică, iar toamnele sunt, de fapt, prim-soliste ale unui music-hall regal.

În Ţara Horezului, seara, când e linişte acompaniată de greieri, se aud caleştile care vin de departe, dinspre Râmnic, şi se duc jos, înpre Gorj, cu odoare, boieri, coniţe, conaşi, speranţe, tristeţi, cânturi…

În Ţara Horezului, Vâlcea a ales să-şi pună sufletul şi să-l odihnească….

Mihai IONESCU

Loading...

2 comments

  • Ilie Mirela

    Frumoase cuvinte, alese cu grija sa descrie o minune a naturii care se reflecta in peisajele care te lasa fara grai, in aerul curat care te trezeste la viata si in cantecul padurii care te ajuta sa te regasesti. Mama mea s-a nascut in Stroiesti, in Tara Horezului si datorita ei o buna parte din copilaria mea s-a desfasurat acolo. Iubesc acele locuri in care ma simt minunat ori de cate ori le vizitez. Tot omul ar trebui sa poposeasca in Tara Horezului pentru un ragaz de cateva ceasuri, macar o data in viata!

  • ELENA

    Mulțumesc pentru articolele minunate care prezintă minunile județului Vâlcea celor care nu le cunosc iar nouă celor care suntem plecați ne alina dorul !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *