SNCFR, compania care în realitate, în Vâlcea, a intrat de mult în faliment

Dacă CNAIR este una din companiile care a compromis judeţul Vâlcea, fiind cea care ne-a lăsat pe vară cu 2 cratere în DN 67 şi DN 64, adică spre Olăneşti şi Horezu, drumuri circulate mai mult decât dublu, în sezonul concediilor, o altă companie este un dezastru pentru Vâlcea.

SNCFR este compania care în Vâlcea este în faliment, fiind cea mai ineficientă societate care adună pierderi de ani buni, ajungând în prezent să nu aibă trenuri mai lungi de 2 vagoane şi care nu are călători mai mult de 2 staţii. Acele săgeţi merg goale şi în 28 de ani nu s-a înregistrat nicio investiţie în acest domeniu.

În 1990, în Vâlcea se aflau în plin proces de investiţie două magistrale Piteşti – Râmnicu Vâlcea (adică Vâlcea – Vâlcele) şi Râmnicu Vâlcea – Târgu Jiu (adică Alunu – Târgu Cărbuneşti), prima era în procent de 90% finalizată iar a doua în jur de 70%. Ambele urmau să facă din  Râmnicu Vâlcea un important nod feroviar atât de călători şi de marfă. Potrivit „cincinalului” în 1990 ar fi demarat electrificarea magistralei Bucureşti – Piteşti – Râmnicu Vâlcea – Sibiu, astfel încât în 1995, am fi avut o nouă magistrală feroviară principală în România.

În 1989 s-a produs o revoluţie iar în afară de regimul politic a fost aruncat la coş şi regimul economic de investiţii publice.

Suntem la 28 de ani de atunci. S-a ales praful de cele 2 proiecte de infrastructură, nicio investiţie nou, avem zone unde traversele sunt aceleaşi din anii 50. Cu trenul până la Sibiu faci 2 ore iar până la Bucureşti 5 ore, în timp ce rutier distanţa se parcurge într-o oră respectiv 2. Asta pentru că în al doilea caz,  trenul ca să ajungă la Bucureşti..ocoleşte jumătate de ţară.

A, pardon, s-a investit în ceva. Într-o gară nouă. Nu contează că în Vâlcea nimeni nu mai merge cu trenul, că gara veche era probabil monument istorice, că noua gară de sticlă arată a magazin sau a sediu de bancă de cartier.

Aşadar din acest punct de vedere, SNCFR ar trebui să părăsească acest judeţ şi să declare oficial că aici a falimentat. Că a fost pentru Vâlcea cea mai proastă companie naţională şi că şi-a bătut joc de orice investiţie.

Altfel, ar trebui să se întoarcă în timp, măcar în 1985, şi să reia strategia pe care statul român a avut-o atunci. Chiar dacă a fost regim comunist în acea vreme, proiectele erau extrem de utile. Să ai cale ferată directă spre Bucureşti sau Târgu Jiu era azi un mare avantaj şi o concurenţă directă pentru domeniul rutier. Lângă, avem un…, vorba vine, un fel de parc, adică un teren viran pe care SNCFR nu vrea să-l modernizeze sau măcar să-l dea administraţiei locale.

Europa merge cu trenul. Că vorbim de Roma, de Nisa, de Napoli, de Paris, de Berlin, trenul este mijlocul de transport cel mai comod, confortabil și care este solicitat de toate categoriile socio/profesionale. La Vâlcea, trenul este folosit de romi, pescari şi de câţiva amărăşteni între Râureni şi Băbeni şi între Podu Olt şi Lotru. Jumătate dintre aceştia chiar fără bilet.

Liviu POPESCU