Scundu, localitatea celor 400 de izvoare, unde apa sfinţită curge pe lângă fiecare casă

Scundu, localitatea aşezată pe cea mai frumoasă cărare dintre dealuri, cu primăveri superbe, cu soare ramificat printre case, cu un pârâu care a fost dar pentru oameni, cu zeci de păduri şi legende, cu mituri, cu poveşti cu pistolari şi fete frumoase.  Aceasta este Scundu.

O poveste a devenirii Vâlcii într-un crâmpei frumos de Românie, o za de aur adăugată între cele 89 de localităţi. Este locul unde mestecenii schimbă şoapte la gard cu paltinii din pădure, este locul unde lalelele se pregătesc de retragere şi unde salcâmii fac pregătiri pentru corul din mai.

Dar la Scundu mai e ceva.

Aici s-au rupt apele. Toată localitatea este, de fapt, o biserică a botezului, din care 400 de izvoare curg cu apă sfinţită, de după aproape fiecare casă. Aşa e, pe stânga şi pe dreapta acestei localităţi, asistăm la cea mai mare minune, veche de când creştinătatea: izvoarele care vin de la un altar de sub pământ, trec prin botezul rădăcinilor pădurilor de pe dealuri şi apoi ţâşnesc cu repeziciune în sute de cişmele.

Nu, nu e exagerare, peste 200 de cişmele numără Scundu, de la un capăt la altul, unele vechi de sute de ani, altele acum, peste noapte, zidite, izvoarele sunt captate şi dau prospeţime acestui frumos loc sfânt.

De aceea, la Scundu, verile nu au secetă, urgia lui Cuptor nu arde, ci mângâie, apa divină nu seacă, nu slăbeşte în curgere, ea vine pentru a aduce răcoarea zilei acestui colţ de rai.

„În Scundu sunt peste 400 de surse de apă, toate dealurile mustesc de izvoare. Există un izvor la 1-3 gospodării, sunt circa 200 de cişmele de drum. Apa nu seacă niciodată, nici când verile au temperaturi de caniculă. Aşa ne-a iubit pe noi Dumnezeu”, spune Dumitru Blejan, primarul din Scundu.

Este atât de frumos aici la Scundu pe dealuri, la marginea pădurilor, pe trecătoarea timpului, încât totul ar putea renaşte într-un paradis de neuitat dacă am şti să iubim natura şi să oferim turismului de eleganţă, simţului artistic şi relaxării de familie un loc în cer, pentru că acest sfânt sat monahal este exact locul din cer unde putem să trăim până la şi dincolo de… final. Scăldaţi de apa agheasmei de sub pământ.

Liviu POPESCU

 

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *