Scufiţa Roşie de la Vâlcea sau baroneasa falită visează cai verzi pe pereţii Turului 2 al prezidenţialelor

Nici nu se răciră bine rezultatele votului din primul tur la Vâlcea, că Scufiţa Roşie, deputat în parlamentul României, aflată la ultimul şi primul mandat, începu să strige de bucurie, în speranţa halucinant onirică a victoriei în turul 2 a bunicuţei siameze politic. Şi începu să mâzgălească pereţii cu mesaje meta sau proto-inteligente de crăpau mâţele pe prichiciul sobei, jucându-se cu ele…

Alăptată la Şcoala Liviu Dragnea, pe care nu a ezitat niciodată să-l pupe în dosul teleormănean, aducându-i ode şi slavă când fostul lider încă dădea ora exactă în partid, cu sânge albastru de nomenklaturist, scufiţa noastră, beizadea cu pedigree, regretă, şi în trezire şi în sculare, că soarta i-a fost potrivnică, putând fi şi ea o baronesă locală, o Venerică pe stil nou, care să „le ştie şi să le facă” ea mai bine…

Apusă de carieră şi de vârstă, Scufiţa Roşie de la Vâlcea, femeie care a ştiut tot timpul să se pozeze lângă brontozaurii PSD, a crezut, probabil, că măcar alura de intelectual de staţiune sindicală o va propulsa în Olimpul socialist de Vâlcea. Cu o puşculiţă bine chivernisită, s-a descurcat să obţină un loc cald, acum 4 ani, în partid, deşi era undeva la periferia politicii, nereuşind să câştige vreodată într-un orăşel cu 2.000 de suflete, condus de un  primar panglicar. Scufiţa Roşie vrea să creadă că este un fel de Adormită din Pădurea Frumoasă şi că mai are un cuvânt de spus în politica mare a micii provincii latine.

În sufletul ei, speră că liderul local va face un pas spre alte zări, iar ea, Scufiţa Roşie, ar putea ocupa ruinele unui partid care se chinuie, în agonie, să mai respire. Scufiţa Roşie de la Vâlcea şi-a găsit deja vrăjmaşi în lumea îngustă a cubului politic în care trăieşte. O detestă pe femeia omului cu buldozerele, care vrea să îi ia matrioşca de deputat, pe aia mică de la municipiu, pe aia care e primar, plimbându-şi cohorta olimpiană la chefurile cu lăutari, sperând că mai frânge, politic, inimi roşii… şi că lumea îi va cere autografe, precum unei Angela Similea sau unui Fărâmiţă Lambru, la o zi după pensionare.

Din păcate, Scufiţa noastră a intrat în burta lupului şi nu mai există vânători care să o scoată. Burta lupului istoric, care, prin vot, pe aceste personaje cu ADN pecerist, le va depune la lada de deşeuri a istoriei. Urmând ca, în anul care vine, să-şi scrie măcar desinenţa existenţială, măcar atât, în contextul în care şi comunicatele de presă i le-au scris mereu alţii…

Scufiţa noastră se bucură, ea trăieşte fiecare emoţie, fiecare sclipire, fiecare zvâc neuronal cu intensitatea unui păcătos solstiţiu de iarnă, care îi indică apusul politic definitiv. Poate şi din acest punct de vedere, votul care a trimis PSD la 22-23% este unul minunat. Acest vot va mătura aceste personaje morbide politic, punându-le în beciul cu arhive şi eşecuri postdecembriste. Iar din umbra scufiţei roşii, vor rămâne doar aţele descusute, precum broşele ruginite ale bunicii de la Videle.

Din păcate, unii oameni nu ştiu să moară politic frumos, ci fac ca toţi dracii. Să le fie ţărâna politică uşoară!

The Big Bad Wolf…

 

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *