Satul pescăresc unde cel mai mare magazin este o librărie…
Da, un spatiu generos, lung de 20 de metri unde se vând cărți în greacă, in engleza, in franceza, pentru toate vârstele. Cărți vechi de anticar, cărți noi, reviste, ziare și chiar viniluri.
Vorbim de Agia Anna, un frumos sat pescăresc pe coasta de vest a Insulei Evia, un sat cuminte, plin de atenieni, sosiți în vacanță. Un sat grecesc in care turiștii străini sunt foarte puțini, câteva resorturi izolate dar și aceste pline de atenieni. 
Un sat însă care în 2021 era cat pe aci să dispară. Atunci când flăcările au distrus toată vegetația de pe culmile muntoase din jur împrejur și au afectat și 9 case.
Cele câteva suflete care locuiesc în Agia Anna nu și-au părăsit casele ci s-au luptat cu focul. Au reușit să construiască o bariera de nisip înaltă, chiar daca au sacrificat câteva locuințe.
„Focul avea 50 de metri înălțime și se propaga cu viteză, a ras toate pădurile de pin de aici. Pe alocuri s-a oprit pe plaja. A fost o mobilizare uriașă împreună cu pompierii, copii, femei. Focul trebuia oprit sa nu distrugă acest sat. Satul nostru”, spune Georgios, proprietarul unuia din cele trei supermarketuri din sat. 
Dar un moment inedit a fost atunci când au luat animalele de pe plaja. Plaja se umpluse de căprioare, de mistreți, vulpi, arici și toate viețuitoarele care reușiseră să fugă din pădure și stăteau speriate pe limba de nisip. Animalele erau atât de îngrozite încât au urcat fara probleme in camioanele voluntarilor veniți să le mute din zona.
Satul acum respira dar pentru toată lumea „focul” este un cuvânt blestemat.
Nici acum după un an nu se fac grătare (barbecue) iar tradiționale focuri de plaja nu mai au loc. Nu există o lege în acest sens dar oamenii respectă tragedia prin care acest sat ca alte sute din nordul insulei Evia au trecut.
Turiștii atenieni au revenit aici. Este un turism local, inainte mai veneau turiști și din alte părți ale Europei dar acum deloc. Pentru că vegetația nu mai este aceea luxurianta mediteraneană care să îți bucure privirea. Imaginile cu pinii arși in picioare sunt dezolante. Doar leandri multicolori arată că viața își revine. Industria uleiului de pin s-a prăbușit.
Agia Anna este un sat cu afaceri de familii. Câteva restaurante pescărești, cu peste adus direct de pe mare. Unde lucrează toată familia, copiii și ginerii la bucătărie, părinții servesc sau pescuiesc dimineața și seară. Sunt trei magazine mari și o librărie imensa. Un mic părculet cu o masă de fotbal unde se joacă puștii din sat.
La 12 se închid toate prăvăliile și se deschid după ora 17. Un mic hotel al unui om de afaceri din Atena unde se asculta blues și rock este deschis pentru iubitorii acestui gen de muzică, deschide faleza de plimbare. Localnicii citesc presa și fumează, moțăind la umbra. Satul amintește un pic de Sulina. Sunt vrei patru străzi paralele cu marea, pe care se înghesuie casele mici, cochete, câteva pensiuni și mici hoteluri. Aici nu pătrund lanțurile mari de magazine pentru că statul încurajează afacerile de familie.
Dar deși majoritatea inscripțiilor sunt în greacă, oamenii cunosc engleza de conversație. Lumea vorbește frumos despre cel mai bun medic de pe insula care stă la ei in sat, despre cel mai bun mecanic auto, despre cel mai bun frizer, despre librarii lor, despre cel mai bun pescar, despre mâncăruri.
Iar oamenii te opresc și dacă văd că ești strain, îți ofera apă, dovleceii aceia, țuchinii parcă, si roșii zemoase.
Agia Anna este de fapt Grecia autentică. Cuminte, caldă, primitoare și care imediat te primește la masa.
